ghid montan

Lupul cel Rau din Postăvaru

În urmă cu câteva zile am revenit în Muchia Cheii din Postăvaru, unde am parcurs traseul Lupul cel Rau, unul dintre cele mai frumoase trasee de cățărare pe stâncă din zonă.

Acoperind o diferență de nivel de aproape 200 de metri, întinși pe parcursul a 5 lungimi de coardă, Lupul cel Rău este nu doar unul dintre cele mai lungi trasee de cățărare din Muchia Cheii, ci și unul dintre cele mai frumoase, cu pasaje diverse și pași susținuți. Diedrul-arcadă proeminent din a treia lungime și cele două traversări sunt, deopotrivă, cele mai solicitante porțiuni, dar și cele mai spectaculoase din acest traseu de cățărare. Cu o dificultate maximă de gradul UIAA VII- și un grad general românesc 5B, traseul Lupul cel Rau este recomandat celor cu o bună experiență în cățărarea pe stâncă în trasee clasice de mai multe lungimi.

Vremea a fost de partea noastră, soarele mângâind pereții Postăvarului atât cât să ne bucure. Privind spre Bucegii împresurați de nori, ni se confirmă că planul inițial, la care renunțasem, nu ar fi avut sorți favorabili. De altfel, ziua s-a dovedit aglomerată în Peretele Animalelor, întâlnind echipe de cățărători în învecinatele Muchia Căprioarei și Muchia Iepurașului.

Lupul cel Rau este opera lui Viorel Nicolaescu, figură proeminentă a cățărării și alpinismului din România anilor ’70, și a fost finalizat la 15 septembrie 1975, secondat de Alexandru Pătrașcu, cel mai răbdător secund din lume, așa cum l-a descris capul de coardă în biografia sa Între două lumi, apărută în 2021 în Colecția Verde a editurii România Pitorească. De altfel, coperta cărții îl înfățisează pe Nicolaescu în cățărare în traseul Lupul cel Rau.

Traseul Rosculet sau Muchia Estică a Umărului Gălbinele

În ultimul sfârșit de săptămână am fost în Bucegi, unde am urcat Muchia Estică a Umărului Gălbinele sau, așa cum este adesea numită, traseul Rosculet.

Cu o primă lungime care debutează în același loc de unde pornește și Fisura Gălbinele, traseul Rosculet se înscrie, așa cum îi spune și numele, pe una dintre muchiile secundare ale Umărului Gălbinele, și combină cățărarea pe fisuri, hornuri, diedre și fețe, alcătuind un traseu frumos, înconjurat de fantasticul peisaj zonei. Ultima lungime are porțiuni comune cu traseele Coman și Slăvoacă și sfârșește, după un scurt rapel, în strunga Umărului, o fereastră formată dintr-un bloc încastrat de vremuri. Fără a fi un traseu de mare dificultate, gradul maxim fiind UIAA VI+ (V+, A1), grad românesc 3B, traseul Rosculet s-a bucurat de o mare popularitate în perioada campionatului românesc de alpinism și cățărare (celebrele Alpiniade), însă a căzut într-un con de umbră până recent, când a fost reamenajat cu ancore mecanice în regrupări și pașii mai dificili și a reușit să atragă, timid, atenția comunității locale.

Chiar și în aceste condiții, apreciem că parcurgerea traseului nu este lipsită de riscuri pentru capul de coardă, o căđere în porțiunea finală a celei de-a treia lungimi putând avea consecințe grave; utilizarea protecțiilor mobile în această zonă este recomandată.

Am coborât în rapeluri, de-a lungul Fisurii Gălbinele.

Originar din Bușteni, Gheorghe Rosculet a făcut parte din cea de-a treia generație de cățărători din Bucegi, fiind partener de coardă cu Niculae Baticu, alături de care a urcat vârful Picătura, și Emilian Cristea, fiind unul dintre primii alături de care acesta a încercat ascensiunea traseelor Cele Trei Surplombe și Fisura Albastră. Ulterior a devenit antrenor al echipei Dinamo Brașov, fiind apreciat atât pentru rezultatele bune, cât și pentru integritatea sa. Este autor al mai multor trasee de cățărare din Bucegi, însă, cu câteva excepții, ele nu se bucură de popularitate în prezent. Traseul Rosculet din Umărul Gălbinele a fost urcat în premieră în 1943.

Ne-am bucurat de frumoasa zi petrecută în Bucegi, de revenirea pe conglomerat și de spectaculoasa priveliște a Umărului Gălbinele. Cu siguranță, vom reveni!

Din nou pe Hornul Ascuns din Bucegi

La sfârșitul săptămânii trecute am revizitat locuri deosebit de dragi din Bucegi, într-o tură în care am urcat Colțul Mălinului prin Hornul Ascuns.

Valea Țapului ne-a fost cale de acces în abrupt și, cum-necum, am găsit-o parcă necălcată de om de ceva timp. Vegetația deasă a acoperit complet bruma de potecă, iar zmeura și urzicile întâlnite au întârziat sănătos momentul echipării cu cele necesare abordării unei văi de abrupt în siguranță. Trecem fiecare săritoare, bucurându-ne de stânca aderentă și de peisajul spectaculos. Admirăm Hornul Mare al Țapului, un traseu de cățărare care astăzi împlinește 85 de ani de la premieră, și ajungem curând în dreptul marelui obstacol al văii, Priponul Văii Țapului sau, dacă doriți, ceaunul. Odată ocolit, ajungem fără rapid într-o fermecătoare prispă a Crestei Frumoase, de unde avem o primă perspectivă de ansamblu asupra Colțului Mălinului.

Loc încărcat de istorie alpină autohtonă, Colțul Mălinului a fost urcat în premieră la 19 noiembrie 1933 de către o echipă condusă de cei mai buni cățărători ai momentului, Nicu Comănescu și Nae Dimitriu. Un an mai târziu, Dimitriu urcă Hornul Ascuns, traseu folosit la coborâre în ascensiunea anterioară și, finalmente, în 1935 parcurge integral Creasta Mălinului, până în Brâul Mare al Coștilei.

Hornul Ascuns ne-a condus, preț de două lungimi de coardă, spre îngusta creastă a Mălinului. Ascensiunea a fost frumoasă și plăcută, fără a fi deosebit de dificilă (grad UIAA IV), iar peisajele au fost la înălțime. Ah, ba chiar am păcălit și căldura, căci orientarea nordică a hornului îl ascunde de soare în cea mai mare parte a zilei.

Am continuat pe Creasta Mălinului, pe lângă Dintele dintre Colți și Colțul de Sus, până în Brâul Mare, schimbând și adăugând câteva pitoane pentru traversări, din dorința de a face zona mai sigură în condiții de iarnă. Hățașul brâului ne-a condus, așa cum îi este obiceiul, spre Valea Priponului.

Bucegii sunt, ca și Piatra Craiului, un paradis pentru iubitorii de carpatism și cățărare, iar mulțimea traseelor clasice care îți oferă nu doar peisaje fabuloase, ci și o mai bună cunoaștere a reliefului de ansamblu, este martor. Următoarea tură planificată de carpatism în Bucegi este la sfârșit de octombrie, când vom merge pe Hornul Coamei, însă, până atunci, te rugăm să ne contactezi cu sugestii pentru orice fel de tură privată.