ghid montan

Vârful Triglav și Alpii Iulieni

Ne-am petrecut ultima săptămână în Slovenia, unde ne-am bucurat de patru zile de drumeție în Alpii Iulieni, în care am urcat și vârful Triglav, 2864 metri.

Încă fascinați de la ultima vizită în Alpii Iulieni, aflați în acel moment în decor de iarnă, am dorit de la bun început să ne bucurăm de mai mult timp petrecut prin aceste locuri fermecătoare. Deși vârful Triglav este, fără îndoială, coroana Alpilor Iulieni, am căutat să îl includem într-un circuit care să ne plimbe pașii prin tot ce au mai frumos de oferit acești munți. Și, alături de colegii de la Alpine-Challenge, am reușit!

Cele patru zile petrecute în Alpii Iulieni ne-au purtat bocancii printr-un relief variat, prin canioane carstice, printre păduri de zade, pe sub abrupturi impresionante, pe creste, prin văi glaciare și pe lângă oglinzi de lacuri de care cu greu ne-am despărțit. Ne-am bucurat de apusuri și răsărituri, de nopți senine de vară și de stelele căzătoare. Am admirat priveliștea de pe vârful Triglav, privirea zburând până departe, de la zvelta siluetă a Alpilor Kamnik și până la impunătorul Mangart. Nu în ultimul rând, ne-am bucurat de ospitalitatea cabanelor slovene. De altfel, din organizarea turistică slovenă am avea multe de învățat!

Urcat în premieră la 26 august 1778 de către chirurgul Lovrenc Willomitzer din Stara Fužina, vânătorul Štefan Rožič și minerii Matevž Kos și Luka Korošec, vârful Triglav a rămas o dificilă încercare pentru temerarii vremii timp de aproape un secol. În 1895, creasta îngustă dintre vârful Triglav și fratele mai mic al acestuia, Mali Triglav, a fost lățită și amenajată, în același an fiind montat și turnul de pe vârf, astăzi un simbol nu doar al vârfului, ci al întregii națiuni slovene. Cei “patru bărbați curajoși” sunt astăzi imortalizați într-o statuie de pe malul lacului Bohinj, iar vârful Triglav este vizitat anual de mii de iubitori de munte.

În ultimele zile petrecute în Slovenia am poposit în Bled, pe malul frumosului lac, și la peștera Postojna, una dintre cele mai celebre și spectaculoase peșteri ale Europei.

Vom reveni, cu siguranță, prin aceste locuri minunate, și nu numai! În viitor avem planificate ture de drumeție în întreaga lume. Altfel. Așa cum v-am obișnuit.

Carpatism în munții Bucegi

Ne-am petrecut ultimul sfârșit de săptămână în abruptul prahovean al munților Bucegi, unde am organizat două ture de carpatism special concepute pentru cei care au dorit să-și învețe bocancii cu locurile aflate dincolo de potecile de drumeție și să își dezvolte cunoștințele despre abrupt.

Carpatismul, sau, dacă doriți, drumeția alpină dificilă și drumeția alpină foarte dificilă, în accepțiunea internațională consemnată de sistemul elvețian de clasificare a potecilor de drumeție, reprezintă acele trasee de abrupt aflate între drumeția clasică și cățărarea pe stâncă, cu scurte pasaje verticale, traversări expuse, vegetație, grohotiș și un relief complex, ce poate pune serioase probleme de orientare. Brâurile și văile Bucegilor și Pietrei Craiului se încadrează în această categorie și sunt foarte populare pentru iubitorii muntelui din România, . Relieful de acest gen nu este, firește, unic Carpaților, însă interesul acordat acestuia este specfic, motiv pentru care considerăm potrivit termenul de carpatism, apărut pentru prima dată în literatura interbelică și reintrodus în prezent de către Marian Anghel în urmă cu un deceniu.

Ne-am petrecut o primă zi pe Brâul Mare al Coștilei, care, în combinație cu Brâul de Sus, este poate cel main frumos traseu de carpatism care traversează Coștila. Pornind de la Crucea Eroilor, am parcurs Brâul Văii Albe și am continuat în mod firesc pe Brâul Coștilei, bucurându-ne la fiecare pas de amplele peisaje pe care ni le-a dezvăluit. Am admirat Albișoarele, vasta deschidere a Văii Coștilei, am privit prin gura Hornului Coamei și am ajuns, finalmente, în bazinul Văii Mălinului, care ne-a condus, printre stropi de ploaie, spre Brâul de Sus. Cu numeroasele sale variante, Brâul de Sus oferă o deosebită perspectivă asupra dosului Coștilei, dar și spre versantul sudic al Morarului, încununat de celebrele Ace. Finalmente, am pășit spre platoul Bucegi prin bazinul Văii Caprelor, încheind tura de carpatism și o zi frumoasă petrecută pe munte.

În ziua următoare am parcurs Creasta Bucșoiului Mic sau, așa cum este adesea numită, Creasta Balaurului, un alt traseu de carpatism în munții Bucegi, deosebit de spectaculos și accesibil celor care fac primii pași înafara potecilor de drumeție.

Am pășit cu sfială printre florile de colț împrăștiate de-a lungul crestei și am admirat căldările aburinde ale Văii Morarului. Odată ajunși la capătul crestei, am ajuns la vârful Omu, fără a omite însă Bucșoiul, uriașul de piatră răsunătoare al Bucegilor. Forfota specifică unei zile de duminică la vârful Omu ne-a gonit rapid spre Valea Cerbului, care ne-a condus pașii până jos.

Aceste ture de carpatism în Bucegi au fost organizate și conduse de către ghizii montani Andrei Badea și Andreea Nuță.

Revenim adesea pe Brâurile Coștilei și pe Creasta Balaurului, atât în timpul verii, cât și la început de iarnă, când, în funcție de condiții, ne putem bucura de niște frumoase ture de alpinism.

Din nou pe Acele Morarului

Să pășesți pe Acele Morarului, cu zvelta lor siluetă vizibilă de la mare depărtare, este unul dintre traseele emblematice ale Bucegilor, dorite de orice iubitor de munte care visează să descopere lumea ascunsă dincolo de poteci.

În urmă cu câteva zile am fost din nou pe Acele Morarului, într-o frumoasă tură de carpatism și cățărare, pe urmele vechilor bucegiști, deopotrivă sași brașoveni sau regățeni, din urmă cu un secol.

Acul Mare, Degetul Roșu, Acul Crucii și Acul de Sus fascinează privitorul nu doar aflat în drum spre vârful Omu, peste platou, ci și aflat în spatele volanului, la Predeal sau prin Țara Bârsei. Cele patru creste – căci creste sunt – au fost asemuite cu mult mai cunoscutele Aiguilles din Chamonix și, peste ani, au devenit obiect de fascinație pentru iubitorii de munte. Încă de la primele parcurgeri documentate, de la Bucura Dumbravă și sașii brașoveni, și până în zilele noastre, Acele Morarului fascinează imaginația oricărui iubitor de munte din România și nu numai.

O tură pe care o organizăm în fiecare an de câteva ori, am parcurs Acele Morarului pentru prima oară în acest sezon în două echipe, alături de colegii de la Alpine-Challenge, reușind, în urma experienței cumulate a ghizilor noștri un tip foarte bun pentru o tură complexă, lungă și solicitantă fizic.

Dacă dorești să parcurgi Acele Morarului alături de echipa noastră, dă-ne de știre. Chiar dacă nu ai încă experiența necesară sau nu ești pregătit fizic, cu siguranță vor găsi rețeta potrivită pentru a-ți îndeplini visul cât mai curând!