Iarna pe Valea Costilei

La începutul acestei săptămâni am urcat, în condiții de iarna, Valea Costilei din munții Bucegi, o tură de alpinism desfășurată într-un cadru absolut deosebit.

Una dintre văile reprezentative ale Bucegilor, bazinul ei marcând aproape în totalitate versantul răsăritean al muntelui Coștila, Valea Costilei este, pe timp de iarna, una dintre văile ce pot pune probleme în ceea ce privește avalanșele. Un moment infam a fost avalanșa din 15 martie 1936 în care și-a pierdut viața Niculae Comănescu, poate cel mai important cățărător al generației sale.

Am pornit spre Valea Costilei într-o mohorâtă zi de iarna, ceața ascunzând munții de priviri. Odată ajungi în pragul refugiului, am început să scoatem capetele din marea de nori și, pe măsură ce urcam, jocul luminii devenea din ce în ce mai spectaculos. Evitând cu grijă acumulările de zăpadă din firul văii și plăcile de vânt, am lăsat în urmă porțiunea inferioară a Peretelui Coștilei, din care a ieșit frumos în evidență, printre aburi, Hornul din Peretele Coștilei. Amfiteatrul firelor de obârșie a Văii Coștilei era sărac în zăpadă, însă firele păstrau depozite importante, astfel că am preferat urcarea pe muchiile cu jnepeni, ieșind finalmente in platou. Am coborât pe Valea Albă, pe o zăpadă excelentă, admirând finalmente firul Albișoarei Strungii, pe care o urcasem în aceeași formulă cu puțin timp în urmă.

Prima ascensiune documentată pe Valea Costilei a aparținut grupului condus de frații Radu și Șerban Țiteica, ea având loc la 22 septembrie 1925. Pe timp de vară, Valea Costilei este un traseu de carpatism, ascensiunea firului oferind destule provocări; în condiții de iarna, Valea Costilei impune o abordare atentă în ceea ce privește evaluarea riscului de avalanșă, oferind în schimb o dificultate tehnică redusă (F, 750m).

Iarna pe Albisoara Strungii

În ultima săptămână am făcut o incursiune în versantul nordic al Caraimanului, munții Bucegi, și am parcurs Albisoara Strungii în condiții de iarna.

Văile nordice ale Caraimanului, așa-numitele Albișoare, farmecă privirea prin aparenta lor verticalitate și, fără îndoială, sunt printre cele mai abrupte fire de vale ale întregilor Bucegi. Cea mai estică dintre ele, prima dacă e să o socotim cum citim, este Albisoara Strungii, și este, totodată, cea mai scurtă și cea mai abruptă. Firul ei leagă Valea Albă de Strunga Marelui V, situată imediat între emblematicul vârf al Picăturii și Vârful Strungii. Locul își merită cu prisosință numele, fiind realmente o despicătură îngustă, cu priveliști spre Peretele Văii Albe și bazinul Văii Seci a Caraimanului.

În condiții de iarna – prin asta înțelegem pe zăpadă, din păcate nu și cu temperaturi adecvate… – am urcat Albisoara Strungii (F+, 50°, M1, 400m) până în obârșia din Strunga Marelui V, pe o zăpadă cât de cât bună, bocancul intrând adesea pe jumătate în alb. Câteva praguri ușor descoperite au scos din rucsac coarda și asigurările mobile. Strunga Marelui V a servit drept loc de prânz, cu covrigei și parmezan pentru unii dintre noi, și aer și apă pentru ceilalți. În continuare am traversat spre Albișoara Turnului, pe praguri delicat de abordat cu colțari și în firul căreia am coborât grație ancorei montate în urmă cu câțiva ani. Coborârea pe Albișoara Turnului a fost anevoioasă din pricina zăpezii umede, lipicioase, cu multe acumulări de vânt; am ales firul vestic pentru a coborî în Verdeața Văii Albe, de unde poteca spre casă a fost elementară. Spre casă și spre alți munți,.

Nu putem să nu remarcăm schimbarea iernilor în Carpați așa cum le știam. Dacă ghidurile anilor ’60 vorbesc de epoca marilor zăpezi, pentru noi este, poate, doar o amintire, iar priveliștea Văii Albe la acest moment al lunii lui făurar stă mărturie acestei schimbări; descoperiți sunt bolovanii ăi mari, dispărute sunt obișnuitele depozite de avalanșe ale firului comun al Albișoarei Crucii și Gemenelor. Bine, putem considera că e doar o iarnă săracă în zăpadă pentru această regiune, o iarnă El Niño, însă cu siguranță suntem martorii unor schimbări climatice și e foarte important nu doar să ne adaptăm activitățile la această realitate, ci să și încercăm a face tot ce ne stă în putere pentru a limita agravarea situației,

Ne-am bucurat, totuși, de o zi caldă în versantul nordic al Caraimanului, în care am parcurs Albisoara Strungii în condiții de iarna, și ne-am gândit la toate plimbările pe care le putem face pe zăpadă pe văile și crestele Bucegilor, Pietrei Craiului și nu numai…

Retrospectiva anului 2023

Chiar dacă pentru natură timpul nu înseamnă nimic, viețile noastre sunt profund legate de el și trecerea sa și iată că a venit momentul trecerii în revistă amintirilor anului trecut și să facem retrospectiva anului 2023. Fără pic de rușine, ne mândrim că și anul acesta am rămas fideli angajamentului nostru, acela de a-ți oferi întotdeauna cea mai bună experiență pe munte, în grupuri restrânse, și de a-ți oferi responsabilitate, integritate și profesionalism.

Îți mulțumim că ne-ai oferit încrederea ta și în acest an și că ai împărțit muntele cu noi, fie cei de acasă, Carpații, cât și cei de pe alte meleaguri. Echipa noastră – Andreea, Ilinca, Dan, Radu și Andrei – îți urează un an plin de bucurii, în care să ai parte de tot ce îți dorești de la viață. Nu uita că natura, în orice formă ți se prezintă, este leacul perfect pentru orice nod ce pare prea încâlcit.

În continuare vom aminti, pe scurt, câteva dintre cele mai frumoase momente petrecute pe munte alături de tine, în retrospectiva anului 2023 cu ghizii Back to Nature.

În ianuarie am început anul cu o urcare pe vârful Lespezi din munții Făgărașului, urmată de o urcare pe vârful Negoiu. Tot în luna lui gerar am urcat Muchia Țimbalului Mare din Piatra Craiului, o frumoasă tură de alpinism prin zone mai puțin umblate, apoi Radu și Andrei au organizat un curs de alpinism pentru începători.

Activitatea noastră a continuat în februarie cu ture în Piatra Craiului, cu evenimentul Winter Safety Day organizat în cadrul Societății Ghizilor și Liderilor Montani și un al doilea curs de alpinism pentru începători. La sfârșitul lunii am organizat prima tură dincolo de Carpați din 2023, Andreea și Andrei urcând pe vârful Musala din munții Rila, cel mai înalt vârf al Bulgariei.

Luna lui mărțișor ne-a adus bocancii prin Retezat, într-o tură organizată de Radu și Andrei pe cele mai înalte vârfuri ale acestui frumos colț al Carpaților. Am revenit în Retezat ca instructori pentru viitoarea generație de lideri montani internaționali, în cadrul unui modul de pregătire profesională organizat de SGLM. Am rămas, însă, fideli, munților dragi de acasă, și am organizat câteva frumoase ture de alpinism în Bucegi, precum Albișoara Crucii, Albișoara Gemenelor, Râpa Mică și Valea Colților. La final de lună am revenit pe acoperișul Bulgariei, urcând de această dată vârful Musala de-a lungul custurilor ce conturează marea sa căldare glaciară.

În aprilie vremea ne-a cam păcălit cu capriciile sale, condițiile din tura noastră pe Hornul N din Piatra Craiului fiind departe de cele ideale. Odată cu venirea primăverii în munții mai mici, am început și sezonul de cățărare pe stâncă, cu ture în Peretele Animalelor din Postăvaru și un curs de cățărare pentru începători în munții Măcinului, cu Radu și Andrei.

În mai am făcut una dintre cele mai frumoase ture de alpinism ale fostei ierni, urcând iarna pe Hornul Ascuns din Colțul Mălinului în niște condiții superbe de cățărare mixtă. Desigur, înainte de asta, am avut parte de ultimul viscol al sezonului trecut, în Piatra Craiului. Am continuat turele de cățărare, cu incursiuni în pereții Postăvarului, dar și în Cheile Turzii.

Iunie cel ploios ne-a plimbat pașii (cu tot cu doi căței minunați!) printr-unul dintre cele mai frumoase colțuri ale Carpaților, munții Cernei și Mehedinți, într-o tură de drumeție în care ploaia, deși prezentă, nu a putut schimba peisajele minunate pe care acei munți îi oferă. Am organizat un atelier de carpatism, special pentru cei care doresc să cunoască munții dincolo de potecile de drumeție.

Drumețiile pe alte meleaguri au continuat în iulie, cu o frumoasă tură în Olimpul grecilor, în care Ilinca și Andrei au urcat vârful Mytikas prin culoarul Louki. Câteva zile mai târziu am revenit pe Acele Morarului din munții Bucegi, una dintre cele mai frumoase ture pe care le organizăm anual în Carpați. Am continuat cu ture de cățărare în Bucegi și am încheiat luna cu două ture de carpatism prin aceleași locuri, prin Coștila și Bucșoiu.

Evenimentul lunii august a fost incursiunea în Alpii Iulieni, în care Andreea și Andrei au urcat vârful Triglav, într-o tură de patru zile pe munte și alte câteva petrecute prin spectaculoasa Slovenie. În Carpați am continuat cu ture pe Acele Morarului, pe creasta Vârtopel-Arpășel, parcursă în ambele sensuri, și pe Hornul Ascuns din Bucegi.

În septembrie am revenit în Umărul Gălbinele și am urcat traseul Roșculeț. Am continuat turele de cățărare cu Muchia Bondarului și Muchia dintre Țimbale din Piatra Craiului și cu Muchia Panseluței și Lupul cel Rău din Postăvaru. La finalul lunii am urcat Vârful Picătura din Bucegi, unul dintre puținele vârfuri ale Carpaților care nu pot fi atinse altfel decât prin cățărare.

Brumărel a fost o lună dedicată carpatismului, cu ture în Piatra Craiului (Brâul de Mijloc, Valea Podurilor, Umerii) și Bucegi (Hornul Coamei, Brâul Portiței), inclusiv un modul de dezvoltare profesională continuă pentru colegii din Societatea Ghizilor. Din categoria turelor inedite, Cetatea Gropșoarelor cu Radu și Andrei a oferit peisaje și colțuri mai puțin vizitate în munții Ciucaș. Ultima zi a lunii octombrie ne-a condus pașii pe Muchia Nord-Estică a colțului Bălăceni, în munții Făgărașului.

Ultima tură în străinătate de anul trecut a avut loc în noiembrie, într-un minunat decor de toamnă și iarnă în munții Durmitor din Muntenegru. Venirea în forță a iernii peste Carpați (sau măcar ceea ce părea asta atunci…) ne-a adus și primele ture de alpinism ale acestui sezon de iarnă, pe Valea Colților în condiții mixte și pe padinile Pietrei Craiului.

În decembrie am revenit în munții Făgărașului, într-o tură spre vârful Șerbota și pentru iarna în Colțul Bălăceni. Am fost și în Bucegi, unde am urcat Hornul Coamei, o altă tură de alpinism clasic în Carpați și am încheiat anul așa cum l-am început, cu o tură de iarnă pe vârful Lespezi.

Desigur, multe alte isprăvi au rămas nemenționate în această scurtă retrospectiva a anului 2023 cu Back to Nature, căci a fost anul în care ne-am petrecut cea mai mare parte a timpului în natură, care, de altfel, ne-a adus și echilibrul necesar în suișurile și coborârile vieții.

Acum, că am întors o nouă filă, privim încrezători spre viitor și te așteptăm alături de noi în ture în Carpați și dincolo de ei, cu o echipă bine pregătită de profesioniști care sunt oricând alături de tine cu idei, sfaturi sau discuții cu și despre munte.

La mulți ani!