alpinism

Iarna pe Muchia Balei

Recent am petrecut câteva zile de iarnă în munții Făgărașului, unde, pe lângă activități de dezvoltare profesională continuă specifice ghizilor montani, la care luăm parte periodic, am parcurs și Muchia Bâlei, unul dintre traseele clasice de alpinism ale zonei.

Ridicată între megieșele văi ale Doamnei și Bâlei, Muchia Bâlei – numită în literatură și Piscul Bâlii – oferă, în condiții de iarnă, un frumos teren pentru pasionații de alpinism, cu câteva urcări, coborâri și pasaje expuse, toate la o altitudine de peste 2000m, oferind astfel senzația unor munți mai înalți. De altfel, această senzație este apăsătoare atunci când, în condiții de iarnă, ieși din cărările bătute ale munților Făgărașului!

În ceea ce privește Muchia Bâlei, în sensul sud-nord este o tură puțin dificilă de alpinism (PD/-, M2), accesibilă iubitorilor de munte cu experiență în deplasarea cu colțari și piolet, în teren alpin, mixt, cu expunere. Noi am parcurs muchia în acest sens, trecând, pe rând, Turnurile Lacului și vârfurile Gemene, sudic și nordic, revenind în căldarea Bâlei acolo unde muchia își leapădă caracterul alpin. Bucurându-ne din plin de condiții excelente și de o echipă bine pregătită, am savurat pe îndelete acest traseu aerian și spectaculos, făcându-ne, totodată, planuri pentru viitoare incursiuni de alpinism în zona înaltă a munților Făgărașului…

Iarna pe Muchia Buteanu

După ce am intrat în noul an cu ture de alpinism în munții Făgărașului, în urmă cu câteva zile am revenit în Alpii Transilvaniei pentru a urca Muchia Buteanu în condiții de iarna.

Una dintre muchiile nordice făgărășene, muchia Buteanu se parcurge, de regulă, între șaua Netedu și Vânătarea lui Buteanu; din acest motiv, este cunoscută și sub numele de muchia Netedu-Buteanu. Situarea în apropierea lacului Bâlea înlesnește accesul, atât vara, cât și iarna, când, totuși, trebuie ținut cont de starea zăpezii, apropierea traversând zone care pot prezenta riscul avalanșelor.

Frigul intens ne-a grăbit pașii în traversarea spre Valea Văiuga, și profitând de zăpada bună, ne-am întâlnit curând cu soarele, care avea să ne însoțească pe tot restul zilei. Și, desigur, să ne și bronzeze, căci crema de soare rămăsese în rucsacul de schi… Odată ajunși în muchia Buteanu, am petrecut câteva momente bune sorbind cu nesaț peisajul care se deschidea spre est, spre Arpășel, Podragu și Viștea. Cât vedeam cu ochii, erau numai munți – poate asta este, cu adevărat, frumusețea Făgărașilor! În continuare, am abordat muchia matematic, urcând și coborând fiecare denivelare a crestei, până în vârful Buteanu, unde am fost singuri.

Muchia Buteanu în condiții de iarna este un traseu de alpinism clasic (grad PD+, M2) care necesită o bună pregătire fizică și capacitatea de a depăși în siguranță porțiuni expuse de cățărare mixtă, protejate cu colțuri de stâncă sau protecții mobile. Ca majoritatea traseelor de alpinism din munții Făgărașului, și acesta are apropierea și retragerea expuse pericolului avalanșelor, astfel că, pentru o abordare în siguranță, se impun cunoștințe relevante despre evaluarea zăpezii și riscului de avalanșă.

Alpinism pe Muchia Slanina

În prima zi a anului am parcurs Muchia Slanina din munții Făgărașului, un traseu de alpinism din zona Văii Sâmbetei.

Asemeni Colțului Bălăceni, care mărginește la stânga Fereastra Mare a Sâmbetei, Muchia Slanina este rama din dreapta, dinspre vest, a respectivei șei, și ia sfârșit în vârful Slănina, 2268m. La vest de acesta se află Fereastra Mică, unde există și un refugiu turistic. Muchia Slanina nu este, așadar, una dintre lungile muchii nordice făgărășene, făcând parte din vastul complex glaciar de la obârșia văii Sâmbăta.

Pe parcursul unei diferențe de nivel de aproape 300m, Muchia Slanina oferă pasionaților de alpinism (desigur, în condiții de iarnă!) un teren variat, cu cățărare mixtă, traversări expuse, cornișe de zăpadă, hornuri, diedre și țancuri, toate fără protecții fixe. Traseul constă în trei secțiuni distincte, depășite direct și separate prin zone cu expunere mare, dificil de protejat. O descriere în detaliu pentru traseu se află pe blogul lui Marian Anghel.

În ceea ce privește tura noastră din ziua Anului Nou, ne-am bucurat de un munte parcă numai al nostru, de peisaje superbe, cu vizibilitate până spre nordul Carpaților Orientali, și, desigur, de alpinism pe Muchia Slanina, în condiții autentice de iarnă, cu multă zăpadă și pământ înghețat. Senzațiile au fost pe măsura așteptărilor, având parte realmente de o zi minunată!

Parcursă în premieră în iarna anului 1989 de către Marcel Dobîrlean și Andrei Beleaua, Muchia Slanina (PD+, M3, 290m) este un traseu accesibil alpiniștilor cu o bună experiență în trasee facile, care doresc să treacă spre nivelul următor. Alpinismul în munții Făgărașului se aseamănă întrucâtva cu cel din munți mai înalți, precum Alpii sau Tatra, având în vedere nu doar relieful specific, ci mai ales distanțele și izolarea resimțită.