După ce am intrat în noul an cu ture de alpinism în munții Făgărașului, în urmă cu câteva zile am revenit în Alpii Transilvaniei pentru a urca Muchia Buteanu în condiții de iarna.
Una dintre muchiile nordice făgărășene, muchia Buteanu se parcurge, de regulă, între șaua Netedu și Vânătarea lui Buteanu; din acest motiv, este cunoscută și sub numele de muchia Netedu-Buteanu. Situarea în apropierea lacului Bâlea înlesnește accesul, atât vara, cât și iarna, când, totuși, trebuie ținut cont de starea zăpezii, apropierea traversând zone care pot prezenta riscul avalanșelor.
Frigul intens ne-a grăbit pașii în traversarea spre Valea Văiuga, și profitând de zăpada bună, ne-am întâlnit curând cu soarele, care avea să ne însoțească pe tot restul zilei. Și, desigur, să ne și bronzeze, căci crema de soare rămăsese în rucsacul de schi… Odată ajunși în muchia Buteanu, am petrecut câteva momente bune sorbind cu nesaț peisajul care se deschidea spre est, spre Arpășel, Podragu și Viștea. Cât vedeam cu ochii, erau numai munți – poate asta este, cu adevărat, frumusețea Făgărașilor! În continuare, am abordat muchia matematic, urcând și coborând fiecare denivelare a crestei, până în vârful Buteanu, unde am fost singuri.
Muchia Buteanu în condiții de iarna este un traseu de alpinism clasic (grad PD+, M2) care necesită o bună pregătire fizică și capacitatea de a depăși în siguranță porțiuni expuse de cățărare mixtă, protejate cu colțuri de stâncă sau protecții mobile. Ca majoritatea traseelor de alpinism din munții Făgărașului, și acesta are apropierea și retragerea expuse pericolului avalanșelor, astfel că, pentru o abordare în siguranță, se impun cunoștințe relevante despre evaluarea zăpezii și riscului de avalanșă.
