alpinism

Muchia Turnului Paltinului iarna

Chiar dacă am întors filele peste anul trecut, a mai fost loc de o ultimă plimbare în 2024, într-o frumoasă tură de alpinism pe Muchia Turnului Paltinului.

Turnul Paltinului atrage privirile tuturor celor care ajung în zona centrală a creastei munților Făgărașului, fiind bine individualizat deasupra marii căldări glaciare a Laiței. Ocolit de poteca turistică pe versantul sudic, Turnul Paltinului este accesibil vara în cățărare ușoară (scrambling), pe cele două muchii care conduc spre creștetul său. În condiții de iarnă, Muchia Turnului Paltinului este o tură scurtă de alpinism, cu condiții mixte, în funcție de cantitatea și calitatea zăpezii care acoperă muchia.

În tura noastră ne-am bucurat, pentru câteva ore, de un munte doar al nostru, ne-am bucurat de iarnă și de vânt, de creasta îngustă, expusă. Ne-am bucurat de peisajele albe ale munților Făgărașului, privirile fiind atrase de impunătorul Negoiu, care, în acest punct, închide orizontul spre vest. După atingerea vârfului, am coborât pe partea opusă, traversând, practic, Turnul Paltinului.

Muchia Turnului Paltinului parcursă iarna este un traseu de alpinism accesibil celor cu o experiență medie (PD+, M2, III, R3). În funcție de cantitatea de zăpadă, unele pasaje expuse pot fi dificil de protejat, fiind astfel necesară o abordare atentă, chiar dacă dificultatea tehnică nu este ridicată.

Munții Făgărașului oferă pe timp de iarnă nenumărate variante pentru pasionații de alpinism, decorul și condițiile fiind apropiate de masive mai înalte. De altfel, în munții Făgărașului, mai toate traseele de alpinism se ridică la peste 2000m, și, cu excepția zonei Bâlea, izolarea și distanțele adaugă o dimensiune alpină de angajament pentru unele dintre aceste trasee.

Retrospectiva anului 2024

În momentul la care aceste rânduri se aștern pe virtuala pagină de hârtie, ’24 își are zilele numărate pe degete. Încă o dată, ne aflăm în acel moment al anului în care facem o scurtă trecere în revistă a activităților desfășurate, respectiv restrospectiva anului 2024 în activitatea echipei noastre de ghizi montani și lideri montani internaționali.

Acest an a fost unul în care zilele petrecute în mijlocul naturii le-au întrecut pe cele legate de viața pământeană. Îți mulțumim că ne-ai fost alături și că ne-ai oferit încrederea ta! Îți dorim ca noul an să îți ofere tot ce îți dorești de la tine și de la cei dragi, să îți ofere bucurii, sănătate, și cât mai multe zile petrecute în natură. Suntem convinși că timpul petrecut în natură, în pădurea de lângă oraș, pe potecile munților sau pe semețe creste, este cel mai de preț lucru de care ne putem bucura!

Iată, în continuare, retrospectiva anului 2024, cu câteva repere ale activității noastre.

Ianuarie ne-a dus pașii pe muchia Padinei Crucii din munții Bucegi, pe care am parcurs-o până sus, în platoul muntelui Scara, într-o tură inedită de alpinism clasic, condimentată cu câteva pasaje de cățărare mixtă. Am urcat și la Piscul Baciului din Piatra Craiului, la vârful Turnu, dar și pe Piatra Mică, într-o zi cu condiții meteo dificile. Tot în această lună am organizat și primul curs de alpinism pentru începători, pe care îl organizăm anual.

Februarie a debutat cu al doilea curs de alpinism și a continuat cu ture de alpinism în Bucegi, pe Albișoara Strungii și pe văile Coștilei, iar la sfârșitul lunii am parcurs creasta nordică a Pietrei Craiului, una dintre turele clasice de alpinism din Carpații românești.

Marțișorul ne-a găsit în Retezat. O săptămână mai târziu am trecut la sudul Dunării și am revizitat munții Rila și vârful Musala, o tură provocatoare de alpinism la peste 2700m, de-a lungul custurilor ce mărginesc întinsa căldare glaciară. Tot în martie am deschis și sezonul de cățărare pe stâncă, făcând o vizită Animalelor din Postăvaru. În această lună am participat și la instruirea noii generații de lideri montani internaționali, în calitate de formatori în cadrul Societății Ghizilor și Liderilor Montani, la modulul de iarnă din munții Bucegi.

Aprilie a fost o lună plină, cu ture de alpinism în Bucegi, în zona Bucșoiului și a Caraimanului, și în Piatra Craiului, pe mereu frumoasa Padină a lui Călineț și pe creasta nordică. Tot în sfera alpinismului clasic am urcat și vârful Lăițel din munții Făgărașului, iar Postăvaru a fost în continuare gazda turelor de cățărare pe stâncă.

Odată cu schimbarea la față a naturii, turele de alpinism am fost tot mai puține. În mai am organizat ateliere de cățărare pentru începători și pentru avansați și am început turele de carpatism, făcând o vizită Brâului de Jos din Piatra Craiului, pe zona cunoscută și sub numele de “Brâul Înflorit“, poate cel mai dificil brâu din munții României. Tot în luna florilor am fost în Cheile Turzii, unde am parcurs câteva trasee clasice.

În luna iunie ne-am cățărat în Bucegi, în Peretele Vâlcelului Stâncos, și am continuat turele și atelierele de carpatism în Piatra Craiului. Tot în iunie am participat, ca instructori SGLM, la încheierea cursului de formare profesională a patra generație de lideri montani internaționali români – International Mountain Leaders – în cadrul modulului internațional din munții Pirin, în Bulgaria.

În iulie am revizitat Olimpul grecilor, într-o drumeție de trei zile pe munte, căci acolo ne dorim să ne petrecem cea mai mare a timpului; o noutate a fost urcarea pe vârful Stefani, accesibil doar prin tehnici de scrambling. Pe meleagurile de acasă, am parcurs trasee de cățărare pe stâncă în Bucegi, în Coștila, și în Piatra Craiului, în bazinul Padinei lui Călineț. Am fost și în munții Făgărașului și Cindrel, alături de un grup de turiști de peste hotare.

Luna lui gustar a fost de o intensă activitate profesională, cu deja obișnuitele ture de carpatism și cățărare pe trasee clasice în Bucegi și Piatra Craiului, dar și ture de drumeție alături de turiști veniti de departe. În august am fost și în munții Făgărașului, într-o frumoasă tură de carpatism pe custuri făgărășene.

În septembrie am organizat câteva ture clasice în Bucegi, pe Valea Seacă a Caraimanului, pe Hornul Coamei și pe vârful Picătura. Am pășit apoi peste hotare și am făcut o frumoasă vizită de toamna în munții Dolomiți, cu cinci zile pline de drumeție într-un decor deosebit de spectaculos.

Octombrie a fost, de-a lungul anilor, cea mai potrivită tură pentru carpatism, astfel că la începutul am organizat un modul de dezvoltare profesională pentru ghizii montani. Din categoria zonelor mai puțin umblate, ne amintim cu drag de Muchia Țimbalului Mic din Piatra Craiului, urcată în poate cea mai friguroasă zi a toamnei. Ultima tură de cățărare a anului trecut a avut loc în Bucegi, în Țancul Mic.

Noiembrie ne-a adus peisaje spectaculoase la Portița Caraimanului, pe Brâul de Mijloc al Piatrei Craiului și în Poiana Închisă, unele dintre ultimele ture de carpatism ale anului 2024, înainte de sosirea primelor zăpezi. Odată cu acestea, am deschis și sezonul de alpinism al noii ierni, cu o tură pe Vâlcelul cu Fereastră.

Din categoria lucrurilor neterminate, decembrie își trăiește ultimele zile la momentul scrierii acestor rânduri… Am revizitat creasta Pietrei Craiului, am dormit la înălțime și am înfruntat viscolul munților Ciucaș pe Cetatea Gropșoarelor. Totodată, am explorat pe îndelete extrema vestică a peretelui nordic al Muchiei dintre Țimbale, într-o tură complexă de alpinism. Oare ce ne vor rezerva zilele rămase?

Știm doar că prima parte a noul an ne va readuce cursuri pentru începători, ture de alpinism în România și Bulgaria – ineditele custuri ale Musalei – schi de tură și drumeție pretutindeni, cu sau fără rachete de zăpadă.

În încheiere, îți mulțumim că ne-ai oferit încrederea ta și în acest an, care a fost marcat de freamăt din punct de vedere profesional, odată cu discuțiile apărute legate de propunerea de reglementare a profesiilor montane în România. Ne reafirmăm angajamentul ferm față de tine, oferindu-ți cea mai bună experiență pe munte, în grupuri restrânse, cu responsabilitate, integritate și profesionalism.

La mulți ani!

Vârful Laitel și ultima zvâcnire de iarna

În ceea ce a părut ultima zvâncnire a anotimpului alb peste Carpați, am fost săptămâna trecută în munții Făgărașului, unde am urcat pe vârful Laitel în plină iarna, pe creasta principală a Alpilor Transilvaniei.

Plecați cu gândul de a urca vârful Negoiu și de a ne bucura de peisajul albit de zăpada mieilor căzută în ultimele zile, am fost împresurați de o ceață deasă mai sus de lacul Călțun. Lipsa de vizibilitate combinată cu plăcile de vânt deosebit de instabile de la coborârea spre căldarea Laiței din Portița Călțunului ne-au convins rapid să ne gândim la alt obiectiv pentru acea zi de iarnă din luna lui prier. Și ce obiectiv putea fi mai atrăgător decât vârful Lăițel (2390m), atât de fotogenic cu colțanii săi jucându-se prin nori?

După un scurt răgaz la refugiul Călțun – pe care l-am găsit deosebit de împuțit, dovadă clară a faptului că refugiile “nepăzite” sunt departe de a fi o soluție reală și că turismul montan sănătos nu se poate dezvolta fără o rețea funcțională de cabane și, bineînțeles, educația aferentă – am pornit de-a lungul crestei principale a munților Făgărașului, această veritabilă coloană vertebrală întinsă pe mai bine de 70km, din valea Oltului și până în Țara Bârsei, considerată ca fiind cea mai lungă creastă montană unitară din întregul continent. Ocolind cu grijă cornișele spectaculoase aninate spre miazănoapte, dar și depozitele însemnate de zăpadă, am mers cât mai aproape de linia crestei, bucurându-ne nu doar de siluetele vârfurilor Lespezi, Călțun și Negoiu – o tripletă de optmiari ai Carpaților – care își ițeau din când în când capetele din ceață, ci și de scurte, dar distractive pasaje de cățărare mixtă printre lespezile de șist care ornau creasta. Așa cum era de așteptat, Piciorul Lespezi duduia de hoarde de turiști, ceea ce ne-a făcut să ne bucurăm parcă mai mult de locul izolat în care ne aflam, unde am avut nu doar o dată sentimentul că muntele e doar al nostru. Pe creștetul vârfului Laitel iarna și-a amintit că e, totuși, la ea acasă, astfel că început să ningă; totuși, la coborâre spre valea Călțun să ne prindă din urmă un soare arzător. Vremea, cine s-o mai înțeleagă?

Printre brândușe scuturate de zăpada dimineții și printre știrigoaie care, timide, gustau aerul de primăvară, am coborât prin Poienile Paltinului spre poalele muntelui, apoi spre case și, desigur… spre alți munți.

Această tură de alpinism clasic a fost organizată de ghizii Andreea Nuță și Andrei Badea, însoțiti de un grup mic de iubitori de munte, bucurându-ne cu toții de o zi frumoasă de iarna în creasta munților Făgărașilor, în care am urcat vârful Laitel.