cățărare

Ture de catarare pe stanca organizate de ghizii montani Back to Nature.

Creasta Vartopel-Arpasel, cățărare în munții Făgărașului

În urmă cu câteva zile am revenit în munții Făgărașului și am parcurs creasta Vârtopel-Arpășel pentru prima dată în acest an.

Creasta Vârtopel-Arpășel este cel mai accidentat sector al crestei principale a munților Făgărașului și, totodată, unul dintre cele mai vechi trasee de cățărare din Carpații românești, creasta Arpășelului fiind parcursă în premieră în 1912 de către trei membrii SKV. Astăzi, cele două creste se parcurg frecvent împreună, fie de la est la vest, într-un parcurs mai ușor, sau de la vest la est, un parcurs mai dificil, cu câteva porțiune de cățărare lungi, ce se coboară în rapel în sensul invers.

În această recentă incursiune alpină, am parcurs creasta Vartopel-Arpasel de la est la vest, pornind de la Fereastra Zmeilor și până la vârful Portița și cele două rapeluri ale sale. Am sperat că, fugind de canicula cantonată în câmpie și orașe, pe creasta Vartopel-Arpasel vom găsi un strop de răcoare, însă ne-a fost, uneori, frig de-a binelelea! Vântul purta valurile de nori cu repeziciune, spărgându-i spectaculos de malul nordic al crestei, pictând o imagine clasică a locurilor. Mușeteica nu-i nicicând mai frumoasă decât privită din strunga Portiței, la ceas de seară, după lungul rapel ce te aduce spre baza crestei.

Cu al său parcurs aerian, lung și dificil de protejat în totalitate, creasta Vartopel-Arpasel este, de la est la vest, un traseu spectaculos, accesibil celor cu mai puțină experiență în cățărare, dificultatea tehnică nedepășind gradul III+/IV- UIAA. Necesită o siguranță în abordare a zonelor expuse și cunoașterea tehnicii de coborâre în rapel. Este un loc pe care îl vizităm cu aceeași plăcere în fiecare an, fiind o tură potrivită pentru cei care au deja o minimă experiență de carpatism în munții Bucegi sau Piatra Craiului și doresc să cunoască traseele alpine de mare înălțime, în decorul specific munților Făgărașului.

Acele Morarului într-o zi de vară

Multe s-au povestit despre Acele Morarului și pe bună dreptate: este unul dintre cele mai spectaculoase și aeriene trasee din munții Bucegi. Silueta lor este vizibilă de la mare depărtare, chiar dacă ești la o plimbare pe platou sau în spatele volanului pe aglomerata șosea națională.

Revenim cu drag în fiecare an pe Creasta Morarului, în urmă cu câteva zile traversând Acele Morarului pentru prima dată în acest an. Am urcat pe Brâul Mare al Morarului și am continuat pe creastă spre Creasta Ascuțită, zone care, în această perioadă, sunt niște adevărate grădini suspendate, pline de mii de flori ce te încântă la fiecare pas. Am traversat coama îngustă a Acului Mare și am urcat, pe rând, Degetul Roșu, Acul Crucii și Acul de Sus. Am revenit în poteca turistică urmând brâurile sudice ale Morarului, o variantă care, dacă este bine cunoscută, nu consumă mai mult de un ceas.

Primii care au ajuns în zona Acelor Morarului au fost sașii brașoveni, care în ani anteriori Primului Război Mondial denumeau Degetul Prelungit (Acul Crucii) Kronen Turm, “Turnul coroanei”. În anii ’20, Bucura Dumbravă descrie o ascensiune pe Dintele Mare, fiind prima femeie care traversează îngusta sa creastă, comparând-o cu spinarea unui colos antedilivuan; tot ea dă și denumirea Degetului Roșu, care privit dinspre Acul Mare are unele accente cărămizii. Frații Radu și Șerban Țiteica explorează în detaliu zona Acelor Morarului, asemuirea cu vestitele Aiguilles de Chamonix fiind făcută pentru copleșitoarea priveliște din nordica Poiană a Morarului. Acul Crucii își capătă denumirea în 1929, când pe creștetul său se montează o cruce în memoria lui Niki Alexandrescu, pasionat de abrupt din cadrul Turing Clubului României și mort în toamna precedentă (ulterior, în 1932, o altă cruce cu aceeași semnificație este instalată pe Creasta Morarului, în amonte de Ace). Actuala cruce de pe Acul Crucii datează din 1983, cea inițială fiind distrusă, se pare, de un fulger.

Fără a fi de o dificultate ridicată din punct de vedere tehnic, traversarea Acelor Morarului necesită o foarte bună condiție fizică, o minimă experiență în manevrele de coardă și rapel și, un aspect important, capacitatea de a traversa fără probleme zone expuse, parțial înierbate, cu posibilități minime de protecție. Ghizii noștri organzează periodic ture pe Acele Morarului și te rugăm să ne contactezi dacă ești interesat și să urmărești pagina noastră de facebook.

Recondiționare în Colțul Mălin

Colțul Mălin se înalță ca o imensă catedrală deasupra Văii Mălinului, Văii Seci și Văii Țapului, aruncând pereți abrupți spre fiecare dintre acestea. Vârful colțului a fost urcat pentru prima dată la 19 noiembrie 1933 de către Nicu Comănescu, Nae Dimitriu, Gheorghe Frim și Ion Șincan pe o combinație de praguri și fisuri dinspre versantul nordic al colțului, cel ce cade spre Valea Seacă a Coștilei. După atingerea vârfului, cei patru au coborât în rapeluri Hornul Ascuns și au petrecut o noapte friguroasă în jnepenii Crestei Frumoase. Întregul parcurs al Crestei Mălinului, din Brâul cu Jnepeni și până în Brâul Mare al Coștilei, a fost realizat de Nae Dimitriu, Constantin Țico, Mircea și Adina Cassanovici în august 1935.

La început de iulie 2021 s-au făcut câteva recondiționări în zonă, ca parte a inițiativei mai largi a membrilor Societății Ghizilor și Liderilor Montani de a recondiționa traseele clasice de carpatism și cățărare din Bucegi. Astfel, pe traseul Dimitriu de pe Creasta Mălinului au fost verificate pitoanele vechi și jnepenii care se folosesc pentru amenajarea regrupărilor, s-a montat o ancoră mecanică în a treia regrupare și s-au îndepărtat pietrele instabile de pe traseu. Totodată, Hornul Ascuns a fost amenajat pentru retragere în rapeluri, fiind montate ancore mecanice în cele două regrupări ale traseului. Rapelurile sunt lungi, primul de aproximativ 35 de metri, iar al doilea de 40, fiind așadar necesar a se folosi două corzi pentru retragerea pe Hornul Ascuns.

Dorim să precizăm că această recondiționare nu a modificat în vreun fel stilul de parcurgere a Crestei Mălinului, regrupările fiind în continuare realizate cu ajutorul jnepenilor sau bolovanilor solizi întâlniți pe parcurs (prima, a doua și a cincea regrupare), utilizând protecții mobile (a patra regrupare) sau cu ancora mecanică montată în a treia regrupare.

Ne dorim ca prin această acțiune pasionații de carpatism și cățărare să își îndrepte pașii și spre Colțul Mălin, o zonă deosebit de frumoasă, care merită atenția oricărui iubitor de Bucegi. La acțiune au participat în mod voluntar ghizii montani Andrei Badea și Eugen Horjea, materialul folosit provenind din fonduri personale.