Peste câteva ceasuri fila anului 2020 se va întoarce. E momentul să trecem în revistă cele mai importante activități ale echipei Back to Nature din acest tumultos an. Nu dorim a stărui asupra celor prea bine cunoscute de către toți dintre noi. Agitația pandemiei, incertitudinile legate de organizarea evenimentelor în natură și perioada de activitate fizică scăzută din prima parte a anului au avut un cuvânt greu de spus în activitatea noastră din acest an. Cu toate acestea, ne bucurăm să putem spune că am mers mai departe cu planurile începute anul trecut legate de dezvoltarea profesională a echipei noastre, atât din punct de vedere al prezentării, lansând un nou site, cât mai ales din punct de vedere al pregătirii pentru ceea ce ne place cel mai mult să facem: să vă însoțim pe munte, arătându-vă cele mai frumoase locuri și oferind sprijin și siguranță. Nu în ultimul rând, am fost alături de cei dragi, căci fără sprijinul lor nu am fi ajuns unde suntem astăzi.
În luna ianuarie ne-am dorit să urcăm vârful Lespezi din munții Făgărașului, însă apropierea unui front de furtună ne-a făcut să coborâm mai devreme decât plănuiam. În orice caz, a fost o tură frumoasă de drumeție de iarnă, în care am dezmorțit sărbătorile și ne-am bucurat de frumoasele peisaje ale Făgărașilor albi. În februarie am făcut o tură de două zile în munții Iezer-Păpușa, pe rachete de zăpadă, în care am parcurs creasta înaltă, pe o vreme frumoasă de iarnă. Am ajuns și în Piatra Craiului, parcurgând o scurtă porțiune a crestei nordice.
În lunile martie și aprilie, munții au fost în cărți și filme. Am citit și recitit cărți din literatura montană românească și universală și am văzut numeroase filme cu tematică montană și outdoor, gândindu-ne constant la ziua în care ne vom putea bucura din nou de natură.
Luna mai ne-a plimbat pașii prin zone mai puțin cunoscute din Piatra Craiului; zona inferioară a Văii Ciorânga și Tunelurile lui Tontsch și-au dezvăluit secretele în această plimbare aniversară Back to Nature pe care am gustat-o din plin, ca niște turiști proaspăt “eliberați”. În ultima zi de primăvară calendaristică am ajuns și în munții Bucegi, unde am prins cântecul de lebădă al iernii într-o tură de alpinism pe Valea Adâncă, din Moraru, un fel de mini-teambuilding pentru ghizii noștri.
Cireșar a adus reîntâlnirea cu stânca și revederea cu prietenii noștri de la Greuladeal.ro. Am mers în Cheile Râșnovului pentru un scurt atelier de cățărare pe stâncă și am parcurs traseul Creasta Generalului, un traseu ușor și frumos, numai bun pentru cei care doresc să experimenteze cățărarea pe stâncă în trasee cu mai multe lungimi de coardă. Tot în luna iunie am mers și în Piatra Craiului, într-o frumoasă tură de carpatism în care am urcat de la Castelul Crăiței până în Brâul de Mijloc, coborând, pe ploaie, pe celebrul traseu al lui Anghelide. Restul lunii a fost dedicat familiei, cu o importantă aniversare, dar și plăcerii învârtitului de pedale prin Subcarpații de Curbură, petrecând două zile minunate în șa.
Pe Acele Morarului am ajuns de două ori în 2020, ambele ieșiri fiind în luna iulie. Unul dintre traseele emblematice ale Bucegilor, parcurgerea Acelor Morarului este de fiecare dată o plăcere și-un profesor, deopotrivă. Revenim mereu cu drag în zonă și, după fiecare tură, învățăm lucruri noi care să ne ajute în viitoare ture pe care le vom organiza în acest minunat colț de munte. Nu am neglijat nici carpatismul, de altfel, una dintre activitățile preferate ale echipei Back to Nature, și am traversat muntele Coștila, cu urcare pe Valea Gălbinele și coborâre pe Valea Căldărilor, unde am și găsit ultimele tufe de rhododendron în floare.
Luna august, luna lui gustar, ne-a urcat pașii până în creasta munților Făgărașului, unde am parcurs unul dintre primele trasee de cățărare din Carpații românești – creasta Vârtopel-Arpășel, pe o vreme schimbătoare, cu nori spectaculoși, ceață și vânt. Nu am putut sta prea mult departe de Piatra Craiului, însă, și am parcurs Brâul de Mijloc de la sud la nord, cu urcare pe Padina Lăncii și coborâre pe traseul lui Deubel. Alte două zile s-au scurs în Bucegi, la drumeție și carpatism, urmând din nou pașii aceluiași Deubel, dar și pe Valea Morarului, Valea Colților și Firul Secundar al Gălbinelelor. Sfârșitul lunii a consumat una dintre cele mai frumoase ture Back to Nature din acest an, în care am parcurs o porțiune din Muchia dintre Țimbale, urcând direct din șaua Caprelor și coborând spre Valea Podurilor.
Primele zile ale lui răpciune ne-au găsit din nou la carpatism în Bucegi, pe Valea Mălinului și ramura nordică a Brâului Mare al Coștilei. Atât de mult ne-au plăcut locurile că, la scurt timp, am revenit pentru parcurgerea întregului brâu, din Valea Albă și până în Valea Priponului. Nu am stat departe nici de Piatra Craiului, unde am urcat traseul Umerilor. Tot în septembrie am reluat pregătirea pentru dobândirea calității de lider montan internațional, alături de colegii din Societatea Ghizilor și Liderilor Montani, asociație profesională afiliată internațional în cadrul UIMLA.
Octombrie s-a scurs, la început, pe verticala Cheilor Râșnovului, unde am parcurs pentru a doua oară din an Creasta Generalului…dar și pentru a treia! Am fost și în Piatra Craiului, pe Valea Podurilor și zona superioară a Muchiei dintre Țimbale, într-o tură de carpatism în care-am căutat toamna și-am găsit ploaia. Nu uităm însă că, pentru o scurtă perioadă, luna lui brumar a adus iz de iarnă în Carpați, motiv pentru care am făcut și prima ieșire de alpinism a toamnei, în nordul Bucșoiului Mic.
Traseul Umerilor Pietrei Craiului a fost punctul forte al lunii noiembrie, o tură frumoasă de cățarare și carpatism, pe urmele înaintașilor interbelici și pe un ger neașteptat. Ne-am dezghețat oasele apoi pe Vâlcelul Țiteica, în însoritul versant sudic al Caraimanului, alături de o gașcă aflată la primii pași în carpatism. Tot în noiembrie am fost și pe vârful Picătura din munții Bucegi, unde am schimbat vechile ancore de rapel, care nu mai prezentau siguranță, în cadrul unui proiect SGLM de reamenajare a traseelor clasice de carpatism și cățărare pe stâncă. Venirea iernii ne-a îndrumat spre Piatra Craiului, unde am urcat și coborât Vâlcelul cu Fereastră, o frumoasă (și rece!) tură de alpinism în teren mixt. Am încheiat toamna calendaristică în munții Făgărașului, într-o tură de trei zile în care am ajuns pe vârful Negoiu și am avut muntele doar pentru noi.
Mohorâtul început de undrea ne-a dus la Portița Caraimanului, frumoasa deschidere în stânca muntelui prahovean, revăzând locuri vizitate cu doar câteva săptămâni în urmă, schimbate însă de vântul rece al iernii. O altă tură de alpinism în condiții mixte a fost pe Padina Lăncii, în Piatra Craiului. Ultima plimbare a lunii decembrie și a anului a fost în nord, în munții Rodnei, alături de colegii și prietenii de la Outdoor the World; am urcat Piciorul Moșului, o frumoasă muchie alpină desprinsă din vârful Pietrosul, iar cu o seară înainte am participat la salvarea unui grup blocat în același traseu.
Echipa Back to Nature le mulțumește tuturor celor care ne-au susținut și ne susțin. Le mulțumim celor care ne-au însoțit pe munte în acest an și îi așteptăm în continuare să ni se alăture, fie în turele propuse de noi, fie în ture pe care ni le propuneți voi. Vă așteptăm și pe pagina noastră de facebook și pe grupul nostru, unde putem discuta oricând despre munte, despre educația montană și despre cultura muntelui.
În această restrospectivă a activității Back to Nature din 2020 nu-și au locul cifrele; nu dorim să știm câți kilometri am parcurs și câți metri am urcat. Ne mândrim că nu am făcut niciodată compromisuri în organizarea turelor și în siguranța celor pe care i-am însoțit pe munte și ne bucurăm a fi savurat din plin fiecare zi petrecută în natură. Pentru că, până la urmă, despre asta este Back to Nature.
