alpinism

Braul Mare al Costilei la început de iarnă

După o primă trântă cu prima zăpadă căzută în Carpați odată cu incursiunea pe Creasta Vârtopelului din munții Făgărașului, am gustat primele semne serioase ale iernii din Bucegi într-o tură pe Braul Mare al Coștilei, aflat între două anotimpuri.

Dacă la ultima incursiune pe Braul Mare am avut parte de o zi minunată de toamnă, de această dată ne-am bucurat de o zi superbă de… ei bine, vă lăsăm pe voi să ghiciți, căci, pentru noi, a fost o plimbare între două anotimpuri. Fețele sudice, însorite și, în cea mai mare parte, lipsite de zăpadă, au contrastat puternic cu cele nordice, reci și cu însemnate depozite de zăpadă. În aceste condiții, chiar dacă zăpada nu era înghețată și prezența gheții în zonele parcurse era nesemnificativă, am folosit colțarii pentru o deplasare sigură pe iarba uscată a finalului de toamnă.

După parcurgerea Brâului Mare din Valea Albă și până la Valea Mălinului, am continuat pe firul acesteia până spre Brâul de Sus. Am urmat una dintre ramurile superioare ale acestuia, care, fără prea mare viitor, ne-a livrat într-un fir al Urzicii, pe care am ieșit lesnicios în marginea platoului.

Odată cu căderea primelor zăpezi care vor dăinui peste iarnă în Carpații românești, sezonul turelor de carpatism se apropie, ușor, de final. În curând vom începe turele de alpinism și drumeție de iarnă, pe rachete de zapadă, precum și activitățile educaționale specifice sezonului alb.

Prima zăpadă pe creasta Vartopel

Odată cu prima zădapă, care a vizitat cele mai înalte creste ale Carpaților în urmă cu câteva zile, am făcut o scurtă incursiune în munții Făgărașului, pe creasta Vartopel.

Alături de Creasta Arpășelului, creasta Vartopel formează cel mai accidentat segment al crestei principale a munților Făgărașului și închide Căldarea Fundu Caprei, la nord, și Căldarea Vartopel, la sud. Lipsită de dificultăți tehnice majore pe timp de vară, dar cu o expunere considerabilă, creasta Vartopel se parcurge frecvent împreună cu creasta Arpășel, parcursă în premieră în urmă cu peste un secol, în 1912, de către trei sași membri ai Societății Carpatine Ardelene, adică SKV.

Pornind de la Fereastra Zmeilor, pe o vreme frumoasă de toamnă, dar cu vânt puternic, am urcat spre creastă. Cea mai mare parte a zăpezii căzute se topise deja, însă cele câteva petice rămase au făcut parcurgerea mai interesantă, punând mici probleme în anumite locuri. Însă nu zăpada, ci umezeala a schimbat planul inițial de a parcurge întreaga Creastă Vartopel-Arpășel, unde primii pași ai Urechii Estice erau complet uzi, făcând înaintarea mai mult decât problematică. În aceste condiții, ne-am retras cu grijă de sub Urechi, făcând câteva rapeluri și apoi descățărând vâlcelele ce coboară în poteca turistică.

Chiar dacă planul de acasă nu s-a potrivit cu socoteala din târg, parcurgerea crestei Vartopel după prima zăpadă a fost una dintre cele mai spectaculoase ture ale acestui an. Și dacă iarna se înduplecă a mai zăbovi un pic la vatră, avem o mulțime de planuri de carpatism și cățărare până la căderea zăpezii.

Vâlcelul Caprelor din Piatra Craiului

În acest sfârșit de săptămână am fost pe Valcelul Caprelor din Piatra Craiului, într-una dintre ultimele ture pe zăpadă din această… iarnă, primăvară sau vară, căci nici noi nu mai știm cum să-i spunem.

Cu gândul de a urca Padina lui Călineț, am ajuns în firul văii coborând celebra scară de fier montată cu un secol în urmă. Imediat ce ne-am echipat pentru a urca valea plină de zăpadă, ploaia și-a făcut simțită prezența. După depășirea câtorva săritori parțial descoperite, am făcut cale-ntoarsă, nu înainte de a apuca să admirăm vâlcelul Călinețului secundar și Creasta Frumoasă. Vremea și-a revenit curând însă, așa că am cotit spre sud pe Brâul de Mijloc și, după puțin timp, am început urcarea pe Valcelul Caprelor, cea mai rapidă cale de acces în Muchia dintre Țimbale.

Urcând pe firul acoperit cu zăpadă al vâlcelului, am admirat silueta zveltă a Degetului lui Călineț și bijuteria de pereți, creste și hornuri ce scapă din Muchia Țimbalului Mare. În șaua Caprelor privim spre peticele de zăpadă rămase în zona superioară a Văii Podurilor, spre Brâul Soarelui și Colții Gemeni. Coborâm în firul Văii Podurilor și ajungem din nou în Brâul de Mijloc urmând hățașul strecurat pe sub Colții Gemeni. Ploaia ne-a însoțit la coborâre spre Poiana Coțofenii, adăugând o notă frumoasă pădurii sălbatice din această zonă. Ziua s-a încheiat cu un superb curcubeu deasupra Dianei și Ciorângăi, un moment cu adevărat special.

Tura pe Valcelul Caprelor a fost un bun prilej pentru reacomodarea cu carpatismul și relieful specific al văilor de abrupt, cu scurte pasaje de cățărare și descățărare, rapeluri, vegetație și traversări expuse. Suntem cu gândul la vara ce urmează și plănuim ture de drumeție, carpatism și cățărare, așa că urmărește pagina noastră de facebook sau contactează-ne pentru a ne însoți.