alpinism

Primăvara pe Valea Morarului

În acest sfârșit de săptămână am fost din nou în munții Bucegi, unde, alături de colegii de la Outdoor the World, am parcurs Valea Morarului pe zăpadă, în condiții de primăvară târzie.

Concepută ca o tură-atelier, în această ieșire s-a exersat utilizarea colțarilor și pioletului, echipamente esențiale pentru alpinism. După ce fiecare participant s-a refamiliarizat cu tehnicile de bază pentru oprirea în piolet, am continuat urcușul pe Valea Morarului, urmând firul acoperit complet de zăpadă. Am înaintat pe zăpadă bună până în prima căldare glaciară, la confluența firului principal cu Vâlcelul Curmăturii Bucșoiului, însă urmele avalanșelor recente și scurgerile de zăpadă la care am fost martori ne-au îndemnat la prudență și atenție în alegerea celei mai bune rute pentru urcarea spre căldarea superioară. O scurtă traversare expusă, unde am utilizat coarda, ne-a condus în amfiteatrul văii, aflat imediat la nord-est de vârful Omu. Cornișa mare atârnată de buza șeii Morarului ne-a îndreptat pașii spre Creasta Morarului, unde am luat o binemeritată pauză, până când vântul ne-a dat ghes la mers. Din creastă am putut privi spre Coștila și am făcut, ca și la pătrunderea în Valea Morarului, o scurtă prezentare a reliefului, văile și brâurile nordice fiind frumos evidențiate de zăpadă. De la vârful Omu am continuat spre șaua Hornurilor, coborând în Valea Mălăiești pe Hornul Mare, plin de zăpadă umedă și parțial scursă.

În ziua următoare, o parte din grup a făcut o scurtă drumeție până la vârful Grecului, iar cealaltă o incursiune prin abruptul nordic al Bucșoiului Mic, în care s-a continuat inițierea în tehnicile alpine.

Arși de soarele primăvăratic, ne-am bucurat să putem împărtăși frumusețile văilor glaciare ale Bucegilor cu prieteni veniți de departe și, nu în ultimul rând, să fi putut pune umărul la dragostea față de munții înalți, acoperiți de zăpadă.

Muchia Serbota pe timp de iarnă

Coloana vertebrală a Carpaților Meridionali, munții Făgărașului devin pe timp de iarnă o imensă arenă pentru alpinism, majoritatea traseelor devenind impracticabile fără tehnici și echipament specifice. O atenție deosebită primesc muchiile nordice, a căror parcurgere pe timp de iarnă poate oferi pasionaților de alpinism dificultăți și satisfacții pe măsură; una dintre aceste muchii nordice, muchia Șerbota, oferă un parcurs relativ ușor, accesibil și celor aflați la început de drum în alpinism.

Beneficiind de transport auto până la fosta carieră de marmură de pe valea Șerbotei, am ajuns în acest sfârșit de săptămână la cabana Negoiu. În ființă încă de la 1881, fiind, după informațiile noastre, prima cabană turistică din Carpații românești, actuala cabană Negoiu datează din 1962 și a beneficiat de o renovare recentă, condițiile de cazare fiind foarte bune, însă lasă de dorit pe partea de ospitalitate alpină, oferind câteva “servicii” pe care nu le putem asocia cu o cabană de munte, precum discotecă la volum generos și altele.

Profitând de vremea frumoasă, am continuat ascensiunea pe muchia Serbota imediat după sosirea la cabană, însă zăpada udă și foarte mare a îngreunat considerabil demersul nostru. Chiar și cu rachete de zăpadă, urcușul până în linia de culme a fost istovitor, afundându-ne regulat până dincolo de genunchi, fiecare pas fiind încărcat de câteva kilograme de zăpadă udă, grea. Temperaturile ridicate, combinate cu ultima ninsoare, au îngreunat mult stratul de zăpadă, câteva scurgeri și avalanșe de mici dimensiuni putând fi observate în văile care mărginesc muchia noastră, valea Sărății și valea Șerbota. După câteva priviri oacheșe spre Custura Sărății și spre Strunga Ciobanului, pe care am vizitat-o la sfârșit de noiembrie, am revenit la cabană de la altitudinea de aproximativ 1900 de metri. A doua zi, plecați la drum odată cu soarele, am profitat de urmele făcute cu o zi înainte și am avut un bun spor la urcare. Condițiile meteo au fost însă, conform prognozelor, mult mai proaste, cu ninsoare, rafale de vânt cu transport de zăpadă și ceață, condiții care limitau considerabil vizibilitatea. Cu încă un ceas de mers până pe vârful Serbota, am decis coborârea la cabană.

Muchia Serbota pe timp de iarnă este o cale relativ sigură de acces în creasta principală a munților Făgărașului și, cu o atentă supervizare, este accesibilă și persoanelor cu mai puțină experiență în parcurgerea traseelor de alpinism. Cum zăpada nu dă semne a se topi prea curând, sezonul de alpinism este încă în plină desfășurare în Carpați, iar ghizii noștri vă stau la dispozție.

Iarna în creasta Pietrei Craiului

Nu a trecut foarte mult timp de la ultima incursiune în Parcul Național Piatra Craiului și iată-ne din nou ajunși în această zonă frumoasă a Carpaților, într-o nouă tură de alpinism: creasta Pietrei Craiului pe timp de iarnă.

Am plecat dimineață de la cabana Curmătura, inaugurată de SKV în 1937, unde ajunsesem cu o seară înainte. Poate e doar impresia trecerii timpului, însă, în comparație cu alte cabane din Carpați, Curmătura arată mai mult decât decent, însă principala problemă rămâne lipsa apei. Urcând spre vârful Turnu, privim de la balconul șeii Crăpăturii spre Poiana Mărului și Holbav, satele pitorești ale munților Perșani, dominate de inconfundabila siluetă a Măgurii Codlei, un munte care merită pe de-a-ntregul coroana Țării Bârsei. Zăpada este mare și înaintăm cu greu în unele zone, în altele trecerea fiind ușurată față de parcursul de vară. Ajungem în creasta Pietrei Craiului unde zăpada-i tot mare, închegată în forme felurite de vânt. Până în șaua Padinei Închise parcursul este istovitor, căci am mers exact prin depozitele de vânt ale codului galben încheiat cu o zi în urmă.

Urcușul pe vârful Padinei Popii este în condiții bune căci, așa cum ne așteptam, creasta este dezgolită de majoritatea zăpezii recent căzute și doar în depozitele de vânt ne afundăm – uneori considerabil, până la șold. Până la vârful Ascuțit depășim o scurtă porțiune tehnică, admirând pe partea dreaptă frumoșii pereți ai Padinei Închise și Padinei Popii. În cele din urmă, rămânem să petrecem noaptea în refugiul de pe vârful Ascuțit, sperând la un apus și un răsărit memorabile.

Din păcate, însă, peste noapte a nins viscolit, iar dimineața creasta era învăluită de ceață, vizibilitatea fiind extrem de redusă. În aceste condiții, am decis să ne retragem, urmând linia culmii ce coboară de la vârful Ascuțit și traversând în firul vâlcelului Padinilor Frumoase în zona forestieră, unde riscul de avalanșă era mult diminuat. Pentru variație și pentru a presăra aventură peste tura noastră, am urmat vâlcelul la vale, până la intrarea în Prăpăstiile Zărneștilor. Zonele traversate au fost deosebit de sălbatice, cu rupturi de pantă și mici cascade, doborâturi și urme de animale.

În această tură am probat o bluză de corp din lână merino Thermowave Prodigy și am fost deosebit de încântați de confortul termic oferit și de faptul că, în ciuda celor două zile de efort, nu am avut parte de mirosuri neplăcute. Thermowave este un producător lituanian de îmbrăcăminte outdoor din lână merino de cea mai bună calitate, iar produsele lor sunt disponibile la Annapurna.

Am petrecut o zi frumoasă pe creasta Pietrei Craiului, o tură clasică de alpinism pe timp de iarnă, și, chiar dacă de această dată nu am reușit planul inițial, am avut parte de aventură și explorare în zone mai puțin umblate. Parcursă pentru prima dată iarna în 1927 de către Carl Lehmann și Erwin Csallner, Creasta Pietrei Craiului rămâne una dintre cele mai frumoase ture de alpinism din Carpații românești și vă suntem alături dacă doriți să o realizăm împreună.