În curând vom întoarce ultima filă a anului și, așa cum v-am obișnuit, e momentul să facem retrospectiva lui 2022, o scurtă trecere în revistă a celor mai frumoase activități organizate de ghizii Back to Nature în acest an. În plan social, știm cu toții că 2022 a fost doar anul în care pandemia a devenit oficial un vis urât și care sperăm să rămână într-un trecut cât mai îndepărtat. În plan profesional, echipa noastră s-a lărgit cu încă un membru cu competențe recunoscute la nivel internațional. Ce nu s-a schimbat este angajamentul nostru față de cei care ne însoțesc pe munte: siguranță fără compromisuri, integritate și profesionalism.
Le mulțumim tuturor celor care ne-au oferit încrederea lor în acest an, atât turiștilor cu care am împărțit muntele, cât și colaboratorilor care au făcut ca activitatea noastră să fie la înălțime. Fără voi nu ar fi fost la fel!
Am petrecut multe zile alături de voi pe munții lui 2022 și a fost o provocare să facem selecția celor mai frumoase momente ale anului ce se încheie. Iată, în continuare, retrospectiva 2022 cu Back to Nature.
Gerar a început în munții Făgărașului, unde am urcat, pe viscol, vârful Lespezi, al cincilea vârf ca înălțime din Carpații românești. Tot în ianuarie am urcat și o porțiune a a crestei Pietrei Craiului, între vârful Turnu și vârful Ascuțit, și am organizat un curs de alpinism pentru începători.
În luna februarie am fost în Piatra Craiului, unde o parte din elevii cursului din luna precedentă au participat la un atelier de alpinism pentru avansați, condițiile întâlnite fiind propice pentru cățărare mixtă, dry tooling în teren de aventură și nivologie. Tot în Piatra Craiului, am urcat la Piscu Baciului, apoi am fost și în Bucegi, unde am urcat Valea Colților.
Mărțișorul ne-a trimis în căutarea primăverii pe Muchia Căprioarei, unul dintre cele mai frumoase trasee de cățărare din Postăvaru.
În aprilie am atins acoperișul Bulgariei, urcând vârful Musala din munții Rila de la poale, într-o singură zi, fix înainte de schimbarea vremii. Am parcurs creasta nordică a Pietrei Craiului, am fost în Creasta Morarului din Bucegi, într-o tură plină de zăpadă și peisaje, și am ajuns și în nordul țării, tocmai în munții Rodnei, pe Piciorul Moșului.
Primăvara a venit de-a binelea în mai, lună în care am văzut zăpada doar în munții Făgărașului, la atelierul de short-roping, și în Bucegi, la coborârea pe Valea Albă după urcarea Crestei Coștila-Gălbinele. Am fost în munții Măcinului, unde am organizat un curs de cățărare pentru începători și în munții Șureanu, într-o superbă drumeție la Fundătura Ponorului, unul dintre acele locuri de taină în care timpul și-a domolit cursul nestăvilit.
Luna lui cireșar, cu instabilitatea sa atmosferică, ne-a dat un pic planurile peste cap. După o tentativă în Colțul Bălăceni din munții Făgărașului, ne-am făcut de lucru în Piatra Craiului, unde am organizat un atelier de carpatism și am fost pe traseul Umerilor. Tot în iunie am fost și pe Acele Morarului și pe Muchia Panseluței din Postăvaru.
În iulie am urcat Muchia Bondarului și Creasta Frumoasă și am fost pe Padina lui Călineț, toate în zona de basm care este abruptul vestic al Pietrei Craiului. Am fost încă o dată pe Acele Morarului și pe Creasta Coștila-Gălbinele din Bucegi și apoi am fost în Grecia, într-o frumoasă drumeție de trei zile pe muntele Olimp.
August a adus alte ture de carpatism în Piatra Craiului, pe Brâul Soarelui și prin Căldarea Ocolită. În munții Făgărașului, am parcus, în ambele sensuri, Creasta Vârtopel-Arpășel, iar în Bucegi am fost, pentru a treia oară în 2022, pe Acele Morarului, dar și în peretele Gălbinele, pe traseul Grotelor.
Prima lună de toamnă calendaristică a adus un front de aer rece, dându-ne peste cap planurile ce le aveam cu Creasta Fierăstrău din munții Făgărașului, însă, printre ploi, am reușit să urcăm Hornul N din Piatra Craiului. În Bucegi, am fost pe Valea Coștilei, pe vârful Picătura și pe traseul Coman din Umărul Gălbinele, iar pe final de septembrie am prins prima zăpadă pe Acele Morarului.
Luna culorilor, octombrie, ne-a dus pașii prin Piatra Craiului, pe Creasta Frumoasă și, în două rânduri, pe traseul Umerilor. Firește, nici Bucegii nu au fost uitați, urcând Hornul Coamei, unul dintre traseele de căpătâi ale bucegiștilor interbelici, și Valea Colților. Am fost și în Buila-Vânturarița, unde am urcat Creasta Fotoreporterului.
Ultimele ture de carpatism ale anului au avut loc în noiembrie, pe Valea Seacă dintre Clăi și Vâlcelul Portițelor din Bucegi și pe Padina lui Călineț din Piatra Craiului, unde am avut parte și de ceva zăpadă. Iarna, care părea a fi instalat confortabil în Carpați, ne-a plimbat pe Creasta Balaurului și pe traseul Umerilor.
Decembrie ne-a adus o altă tură de iarnă în Creasta Morarului, în care am combinat Brâul Acelor cu Râpa Mare și Acul Crucii, dar și o frumoasă tură de alpinism pe Hornul Coamei, pe care, în ciuda plăcilor de vânt din jur, l-am găsit într-o formă de zile mari. Apoi, iarna a cam plecat dintre noi, iar drumeția la vârful Suru din munții Făgărașului, ce-am vrut-o albă, a fost lipsită de zăpadă, dar îndulcită cu o spectaculoasă mare alpină.
Firește, în această retrospectiva a anului 2022 nu am menționat toate activitățile organizate de noi, iar pe unele le-am menționat doar în treacăt, căci au fost multe și toate frumoase. Nu am vorbit nici despre acele plimbări de odihnă și tratament sau, așa cum ne-am obișnuit să le numim, #guidesdayoff.
Pentru anul ce vine avem deja programate câteva activități de instruire și ture pe munte, atât interne, cât și externe. Pe lângă activitatea de ghid, ne vom implica și în activități culturale cu specific montan și în activități educaționale.
Întoarcem pagina și vă urăm tuturor un an nou așa cum vă doriți, atât pe munte, cât și la poalele lui. Nu uitați să puneți un strop de natură în tot ceea ce faceți și-o să fie bine.
La mulți ani!
