Biuvuacul Caprelor, cățărare în Bucegi

În plină perioadă a instabilității atmosferice specifice începutului de vară, perioadă în care ba știi, ba nu știi cum e vremea pe munte, am făcut o tură de cățărare pe stâncă în Bucegi, urcând traseul clasic Bivuacul Caprelor din Peretele Vâlcelului Stâncos.

Am ales Peretele Vâlcelului Stâncos pentru ușurința accesului și retragerii, fiind destul de aproape de refugiul Coștila. De altfel, peretele este în imediata vecinătate a potecii care urcă spre Creasta Văii Albe, prin binecunoscutul Brâu Aerian, un traseu clasic de carpatism. Peretele a fost în atenția fraților Dan Vasilescu începând cu 1972, el deschizând, alături de fratele său ori de alți cățărățori, traseele clasice din această zonă. Cel mai ușor dintre acestea este Bivuacul Caprelor (UIAA VI+, 100m, 4lc), care și-a primit numele de la grota aflată la baza traseului, loc frecventat din plin de caprele negre.

Traseul are 4 lungimi de coardă și oferă o cățărare diversă, cu diedre, hornuri și fețe. Două pene de lemn au rămas mărturii ale istoriei, traseul fiind parțial reamenajat cu ancore chimice în regrupări. Un traseu frumos, Bivuacul Caprelor poate face trecerea de la traseele ușoare de cățărare pe conglomeratul Bucegilor, precum Creasta Coștila-Gălbinele, fără a fi însă “simplu”, oferind reale provocări celor care încă se acomodează cu acest tip de stâncă.

Ne-am bucurat din plin de cățărarea pe stâncă, ba chiar am fost și ocoliți de ploaia care a făcut ravagii în restul județului. Deh, după sufletul omului!

Dacă îți dorești să ne însoțești pe munte, echipa noastră îți stă la dispoziție cu ture montane în România sau dincolo de granițele ei – și te asigurăm că alături de noi nu ești doar în siguranță, ci te și bucuri de o experiență inedită!

Iarna pe Valea Costilei

La începutul acestei săptămâni am urcat, în condiții de iarna, Valea Costilei din munții Bucegi, o tură de alpinism desfășurată într-un cadru absolut deosebit.

Una dintre văile reprezentative ale Bucegilor, bazinul ei marcând aproape în totalitate versantul răsăritean al muntelui Coștila, Valea Costilei este, pe timp de iarna, una dintre văile ce pot pune probleme în ceea ce privește avalanșele. Un moment infam a fost avalanșa din 15 martie 1936 în care și-a pierdut viața Niculae Comănescu, poate cel mai important cățărător al generației sale.

Am pornit spre Valea Costilei într-o mohorâtă zi de iarna, ceața ascunzând munții de priviri. Odată ajungi în pragul refugiului, am început să scoatem capetele din marea de nori și, pe măsură ce urcam, jocul luminii devenea din ce în ce mai spectaculos. Evitând cu grijă acumulările de zăpadă din firul văii și plăcile de vânt, am lăsat în urmă porțiunea inferioară a Peretelui Coștilei, din care a ieșit frumos în evidență, printre aburi, Hornul din Peretele Coștilei. Amfiteatrul firelor de obârșie a Văii Coștilei era sărac în zăpadă, însă firele păstrau depozite importante, astfel că am preferat urcarea pe muchiile cu jnepeni, ieșind finalmente in platou. Am coborât pe Valea Albă, pe o zăpadă excelentă, admirând finalmente firul Albișoarei Strungii, pe care o urcasem în aceeași formulă cu puțin timp în urmă.

Prima ascensiune documentată pe Valea Costilei a aparținut grupului condus de frații Radu și Șerban Țiteica, ea având loc la 22 septembrie 1925. Pe timp de vară, Valea Costilei este un traseu de carpatism, ascensiunea firului oferind destule provocări; în condiții de iarna, Valea Costilei impune o abordare atentă în ceea ce privește evaluarea riscului de avalanșă, oferind în schimb o dificultate tehnică redusă (F, 750m).

Iarna pe Albisoara Strungii

În ultima săptămână am făcut o incursiune în versantul nordic al Caraimanului, munții Bucegi, și am parcurs Albisoara Strungii în condiții de iarna.

Văile nordice ale Caraimanului, așa-numitele Albișoare, farmecă privirea prin aparenta lor verticalitate și, fără îndoială, sunt printre cele mai abrupte fire de vale ale întregilor Bucegi. Cea mai estică dintre ele, prima dacă e să o socotim cum citim, este Albisoara Strungii, și este, totodată, cea mai scurtă și cea mai abruptă. Firul ei leagă Valea Albă de Strunga Marelui V, situată imediat între emblematicul vârf al Picăturii și Vârful Strungii. Locul își merită cu prisosință numele, fiind realmente o despicătură îngustă, cu priveliști spre Peretele Văii Albe și bazinul Văii Seci a Caraimanului.

În condiții de iarna – prin asta înțelegem pe zăpadă, din păcate nu și cu temperaturi adecvate… – am urcat Albisoara Strungii (F+, 50°, M1, 400m) până în obârșia din Strunga Marelui V, pe o zăpadă cât de cât bună, bocancul intrând adesea pe jumătate în alb. Câteva praguri ușor descoperite au scos din rucsac coarda și asigurările mobile. Strunga Marelui V a servit drept loc de prânz, cu covrigei și parmezan pentru unii dintre noi, și aer și apă pentru ceilalți. În continuare am traversat spre Albișoara Turnului, pe praguri delicat de abordat cu colțari și în firul căreia am coborât grație ancorei montate în urmă cu câțiva ani. Coborârea pe Albișoara Turnului a fost anevoioasă din pricina zăpezii umede, lipicioase, cu multe acumulări de vânt; am ales firul vestic pentru a coborî în Verdeața Văii Albe, de unde poteca spre casă a fost elementară. Spre casă și spre alți munți,.

Nu putem să nu remarcăm schimbarea iernilor în Carpați așa cum le știam. Dacă ghidurile anilor ’60 vorbesc de epoca marilor zăpezi, pentru noi este, poate, doar o amintire, iar priveliștea Văii Albe la acest moment al lunii lui făurar stă mărturie acestei schimbări; descoperiți sunt bolovanii ăi mari, dispărute sunt obișnuitele depozite de avalanșe ale firului comun al Albișoarei Crucii și Gemenelor. Bine, putem considera că e doar o iarnă săracă în zăpadă pentru această regiune, o iarnă El Niño, însă cu siguranță suntem martorii unor schimbări climatice și e foarte important nu doar să ne adaptăm activitățile la această realitate, ci să și încercăm a face tot ce ne stă în putere pentru a limita agravarea situației,

Ne-am bucurat, totuși, de o zi caldă în versantul nordic al Caraimanului, în care am parcurs Albisoara Strungii în condiții de iarna, și ne-am gândit la toate plimbările pe care le putem face pe zăpadă pe văile și crestele Bucegilor, Pietrei Craiului și nu numai…