Alpinism pe Muchia Slanina

În prima zi a anului am parcurs Muchia Slanina din munții Făgărașului, un traseu de alpinism din zona Văii Sâmbetei.

Asemeni Colțului Bălăceni, care mărginește la stânga Fereastra Mare a Sâmbetei, Muchia Slanina este rama din dreapta, dinspre vest, a respectivei șei, și ia sfârșit în vârful Slănina, 2268m. La vest de acesta se află Fereastra Mică, unde există și un refugiu turistic. Muchia Slanina nu este, așadar, una dintre lungile muchii nordice făgărășene, făcând parte din vastul complex glaciar de la obârșia văii Sâmbăta.

Pe parcursul unei diferențe de nivel de aproape 300m, Muchia Slanina oferă pasionaților de alpinism (desigur, în condiții de iarnă!) un teren variat, cu cățărare mixtă, traversări expuse, cornișe de zăpadă, hornuri, diedre și țancuri, toate fără protecții fixe. Traseul constă în trei secțiuni distincte, depășite direct și separate prin zone cu expunere mare, dificil de protejat. O descriere în detaliu pentru traseu se află pe blogul lui Marian Anghel.

În ceea ce privește tura noastră din ziua Anului Nou, ne-am bucurat de un munte parcă numai al nostru, de peisaje superbe, cu vizibilitate până spre nordul Carpaților Orientali, și, desigur, de alpinism pe Muchia Slanina, în condiții autentice de iarnă, cu multă zăpadă și pământ înghețat. Senzațiile au fost pe măsura așteptărilor, având parte realmente de o zi minunată!

Parcursă în premieră în iarna anului 1989 de către Marcel Dobîrlean și Andrei Beleaua, Muchia Slanina (PD+, M3, 290m) este un traseu accesibil alpiniștilor cu o bună experiență în trasee facile, care doresc să treacă spre nivelul următor. Alpinismul în munții Făgărașului se aseamănă întrucâtva cu cel din munți mai înalți, precum Alpii sau Tatra, având în vedere nu doar relieful specific, ci mai ales distanțele și izolarea resimțită.

Retrospectiva anului 2024

În momentul la care aceste rânduri se aștern pe virtuala pagină de hârtie, ’24 își are zilele numărate pe degete. Încă o dată, ne aflăm în acel moment al anului în care facem o scurtă trecere în revistă a activităților desfășurate, respectiv restrospectiva anului 2024 în activitatea echipei noastre de ghizi montani și lideri montani internaționali.

Acest an a fost unul în care zilele petrecute în mijlocul naturii le-au întrecut pe cele legate de viața pământeană. Îți mulțumim că ne-ai fost alături și că ne-ai oferit încrederea ta! Îți dorim ca noul an să îți ofere tot ce îți dorești de la tine și de la cei dragi, să îți ofere bucurii, sănătate, și cât mai multe zile petrecute în natură. Suntem convinși că timpul petrecut în natură, în pădurea de lângă oraș, pe potecile munților sau pe semețe creste, este cel mai de preț lucru de care ne putem bucura!

Iată, în continuare, retrospectiva anului 2024, cu câteva repere ale activității noastre.

Ianuarie ne-a dus pașii pe muchia Padinei Crucii din munții Bucegi, pe care am parcurs-o până sus, în platoul muntelui Scara, într-o tură inedită de alpinism clasic, condimentată cu câteva pasaje de cățărare mixtă. Am urcat și la Piscul Baciului din Piatra Craiului, la vârful Turnu, dar și pe Piatra Mică, într-o zi cu condiții meteo dificile. Tot în această lună am organizat și primul curs de alpinism pentru începători, pe care îl organizăm anual.

Februarie a debutat cu al doilea curs de alpinism și a continuat cu ture de alpinism în Bucegi, pe Albișoara Strungii și pe văile Coștilei, iar la sfârșitul lunii am parcurs creasta nordică a Pietrei Craiului, una dintre turele clasice de alpinism din Carpații românești.

Marțișorul ne-a găsit în Retezat. O săptămână mai târziu am trecut la sudul Dunării și am revizitat munții Rila și vârful Musala, o tură provocatoare de alpinism la peste 2700m, de-a lungul custurilor ce mărginesc întinsa căldare glaciară. Tot în martie am deschis și sezonul de cățărare pe stâncă, făcând o vizită Animalelor din Postăvaru. În această lună am participat și la instruirea noii generații de lideri montani internaționali, în calitate de formatori în cadrul Societății Ghizilor și Liderilor Montani, la modulul de iarnă din munții Bucegi.

Aprilie a fost o lună plină, cu ture de alpinism în Bucegi, în zona Bucșoiului și a Caraimanului, și în Piatra Craiului, pe mereu frumoasa Padină a lui Călineț și pe creasta nordică. Tot în sfera alpinismului clasic am urcat și vârful Lăițel din munții Făgărașului, iar Postăvaru a fost în continuare gazda turelor de cățărare pe stâncă.

Odată cu schimbarea la față a naturii, turele de alpinism am fost tot mai puține. În mai am organizat ateliere de cățărare pentru începători și pentru avansați și am început turele de carpatism, făcând o vizită Brâului de Jos din Piatra Craiului, pe zona cunoscută și sub numele de “Brâul Înflorit“, poate cel mai dificil brâu din munții României. Tot în luna florilor am fost în Cheile Turzii, unde am parcurs câteva trasee clasice.

În luna iunie ne-am cățărat în Bucegi, în Peretele Vâlcelului Stâncos, și am continuat turele și atelierele de carpatism în Piatra Craiului. Tot în iunie am participat, ca instructori SGLM, la încheierea cursului de formare profesională a patra generație de lideri montani internaționali români – International Mountain Leaders – în cadrul modulului internațional din munții Pirin, în Bulgaria.

În iulie am revizitat Olimpul grecilor, într-o drumeție de trei zile pe munte, căci acolo ne dorim să ne petrecem cea mai mare a timpului; o noutate a fost urcarea pe vârful Stefani, accesibil doar prin tehnici de scrambling. Pe meleagurile de acasă, am parcurs trasee de cățărare pe stâncă în Bucegi, în Coștila, și în Piatra Craiului, în bazinul Padinei lui Călineț. Am fost și în munții Făgărașului și Cindrel, alături de un grup de turiști de peste hotare.

Luna lui gustar a fost de o intensă activitate profesională, cu deja obișnuitele ture de carpatism și cățărare pe trasee clasice în Bucegi și Piatra Craiului, dar și ture de drumeție alături de turiști veniti de departe. În august am fost și în munții Făgărașului, într-o frumoasă tură de carpatism pe custuri făgărășene.

În septembrie am organizat câteva ture clasice în Bucegi, pe Valea Seacă a Caraimanului, pe Hornul Coamei și pe vârful Picătura. Am pășit apoi peste hotare și am făcut o frumoasă vizită de toamna în munții Dolomiți, cu cinci zile pline de drumeție într-un decor deosebit de spectaculos.

Octombrie a fost, de-a lungul anilor, cea mai potrivită tură pentru carpatism, astfel că la începutul am organizat un modul de dezvoltare profesională pentru ghizii montani. Din categoria zonelor mai puțin umblate, ne amintim cu drag de Muchia Țimbalului Mic din Piatra Craiului, urcată în poate cea mai friguroasă zi a toamnei. Ultima tură de cățărare a anului trecut a avut loc în Bucegi, în Țancul Mic.

Noiembrie ne-a adus peisaje spectaculoase la Portița Caraimanului, pe Brâul de Mijloc al Piatrei Craiului și în Poiana Închisă, unele dintre ultimele ture de carpatism ale anului 2024, înainte de sosirea primelor zăpezi. Odată cu acestea, am deschis și sezonul de alpinism al noii ierni, cu o tură pe Vâlcelul cu Fereastră.

Din categoria lucrurilor neterminate, decembrie își trăiește ultimele zile la momentul scrierii acestor rânduri… Am revizitat creasta Pietrei Craiului, am dormit la înălțime și am înfruntat viscolul munților Ciucaș pe Cetatea Gropșoarelor. Totodată, am explorat pe îndelete extrema vestică a peretelui nordic al Muchiei dintre Țimbale, într-o tură complexă de alpinism. Oare ce ne vor rezerva zilele rămase?

Știm doar că prima parte a noul an ne va readuce cursuri pentru începători, ture de alpinism în România și Bulgaria – ineditele custuri ale Musalei – schi de tură și drumeție pretutindeni, cu sau fără rachete de zăpadă.

În încheiere, îți mulțumim că ne-ai oferit încrederea ta și în acest an, care a fost marcat de freamăt din punct de vedere profesional, odată cu discuțiile apărute legate de propunerea de reglementare a profesiilor montane în România. Ne reafirmăm angajamentul ferm față de tine, oferindu-ți cea mai bună experiență pe munte, în grupuri restrânse, cu responsabilitate, integritate și profesionalism.

La mulți ani!

Fisura Rasucita, cățărare în Bucegi

Chiar dacă în ultima perioadă diminețile au fost friguroase, am profitat de vremea frumoasă pentru a ne bucura de pereții însoriți ai Bucegilor și am urcat Fisura Rasucita, un traseu clasic de cățărare pe stâncă din munții Bucegi.

Situată în peretele sudic al Țancului Mic, un perete care a rămas popular printre cățărătorii din Bucegi, atât datorită distanței reduse față de refugiul Coștila, cât și pentru reamenajarea traseelor cu ancore, Fisura Rasucita se numără printre cele mai accesibile trasee ale acestui perete și oferă o cățărare frumoasă și diversă, cu fisuri, fețe și diedre. Traseul își merită din plin numele, linia ascensiunii purtându-te de pe fața sudică spre cea estică, apoi nordică, pentru a reveni la final spre sud. Cu o dificultate tehnică ce nu depășește gradul UIAA VI+, 6a francez, traseul necesită totuși experiență în manevrele de coardă.

Fisura Rasucita a avut premiera în vara anului 1956, fiind urcat de către echipa Florin Stan și Pompiliu Pascu, în primii ani ai alpinismului competițional din România socialistă. A devenit rapid un traseu clasic, atât pentru ascensiunile oficiale de campionat, cât și pentru recreere și antrenament, în cuvintele lui Walter Kargel, Răsucita-i aici, în curtea refugiului.

Până la venirea iernii, vom continua cu turele de carpatism și cățărare pe stâncă, profitând la maxim de vremea frumoasă și de locurile însorite.