Retrospectiva anului 2023

Chiar dacă pentru natură timpul nu înseamnă nimic, viețile noastre sunt profund legate de el și trecerea sa și iată că a venit momentul trecerii în revistă amintirilor anului trecut și să facem retrospectiva anului 2023. Fără pic de rușine, ne mândrim că și anul acesta am rămas fideli angajamentului nostru, acela de a-ți oferi întotdeauna cea mai bună experiență pe munte, în grupuri restrânse, și de a-ți oferi responsabilitate, integritate și profesionalism.

Îți mulțumim că ne-ai oferit încrederea ta și în acest an și că ai împărțit muntele cu noi, fie cei de acasă, Carpații, cât și cei de pe alte meleaguri. Echipa noastră – Andreea, Ilinca, Dan, Radu și Andrei – îți urează un an plin de bucurii, în care să ai parte de tot ce îți dorești de la viață. Nu uita că natura, în orice formă ți se prezintă, este leacul perfect pentru orice nod ce pare prea încâlcit.

În continuare vom aminti, pe scurt, câteva dintre cele mai frumoase momente petrecute pe munte alături de tine, în retrospectiva anului 2023 cu ghizii Back to Nature.

În ianuarie am început anul cu o urcare pe vârful Lespezi din munții Făgărașului, urmată de o urcare pe vârful Negoiu. Tot în luna lui gerar am urcat Muchia Țimbalului Mare din Piatra Craiului, o frumoasă tură de alpinism prin zone mai puțin umblate, apoi Radu și Andrei au organizat un curs de alpinism pentru începători.

Activitatea noastră a continuat în februarie cu ture în Piatra Craiului, cu evenimentul Winter Safety Day organizat în cadrul Societății Ghizilor și Liderilor Montani și un al doilea curs de alpinism pentru începători. La sfârșitul lunii am organizat prima tură dincolo de Carpați din 2023, Andreea și Andrei urcând pe vârful Musala din munții Rila, cel mai înalt vârf al Bulgariei.

Luna lui mărțișor ne-a adus bocancii prin Retezat, într-o tură organizată de Radu și Andrei pe cele mai înalte vârfuri ale acestui frumos colț al Carpaților. Am revenit în Retezat ca instructori pentru viitoarea generație de lideri montani internaționali, în cadrul unui modul de pregătire profesională organizat de SGLM. Am rămas, însă, fideli, munților dragi de acasă, și am organizat câteva frumoase ture de alpinism în Bucegi, precum Albișoara Crucii, Albișoara Gemenelor, Râpa Mică și Valea Colților. La final de lună am revenit pe acoperișul Bulgariei, urcând de această dată vârful Musala de-a lungul custurilor ce conturează marea sa căldare glaciară.

În aprilie vremea ne-a cam păcălit cu capriciile sale, condițiile din tura noastră pe Hornul N din Piatra Craiului fiind departe de cele ideale. Odată cu venirea primăverii în munții mai mici, am început și sezonul de cățărare pe stâncă, cu ture în Peretele Animalelor din Postăvaru și un curs de cățărare pentru începători în munții Măcinului, cu Radu și Andrei.

În mai am făcut una dintre cele mai frumoase ture de alpinism ale fostei ierni, urcând iarna pe Hornul Ascuns din Colțul Mălinului în niște condiții superbe de cățărare mixtă. Desigur, înainte de asta, am avut parte de ultimul viscol al sezonului trecut, în Piatra Craiului. Am continuat turele de cățărare, cu incursiuni în pereții Postăvarului, dar și în Cheile Turzii.

Iunie cel ploios ne-a plimbat pașii (cu tot cu doi căței minunați!) printr-unul dintre cele mai frumoase colțuri ale Carpaților, munții Cernei și Mehedinți, într-o tură de drumeție în care ploaia, deși prezentă, nu a putut schimba peisajele minunate pe care acei munți îi oferă. Am organizat un atelier de carpatism, special pentru cei care doresc să cunoască munții dincolo de potecile de drumeție.

Drumețiile pe alte meleaguri au continuat în iulie, cu o frumoasă tură în Olimpul grecilor, în care Ilinca și Andrei au urcat vârful Mytikas prin culoarul Louki. Câteva zile mai târziu am revenit pe Acele Morarului din munții Bucegi, una dintre cele mai frumoase ture pe care le organizăm anual în Carpați. Am continuat cu ture de cățărare în Bucegi și am încheiat luna cu două ture de carpatism prin aceleași locuri, prin Coștila și Bucșoiu.

Evenimentul lunii august a fost incursiunea în Alpii Iulieni, în care Andreea și Andrei au urcat vârful Triglav, într-o tură de patru zile pe munte și alte câteva petrecute prin spectaculoasa Slovenie. În Carpați am continuat cu ture pe Acele Morarului, pe creasta Vârtopel-Arpășel, parcursă în ambele sensuri, și pe Hornul Ascuns din Bucegi.

În septembrie am revenit în Umărul Gălbinele și am urcat traseul Roșculeț. Am continuat turele de cățărare cu Muchia Bondarului și Muchia dintre Țimbale din Piatra Craiului și cu Muchia Panseluței și Lupul cel Rău din Postăvaru. La finalul lunii am urcat Vârful Picătura din Bucegi, unul dintre puținele vârfuri ale Carpaților care nu pot fi atinse altfel decât prin cățărare.

Brumărel a fost o lună dedicată carpatismului, cu ture în Piatra Craiului (Brâul de Mijloc, Valea Podurilor, Umerii) și Bucegi (Hornul Coamei, Brâul Portiței), inclusiv un modul de dezvoltare profesională continuă pentru colegii din Societatea Ghizilor. Din categoria turelor inedite, Cetatea Gropșoarelor cu Radu și Andrei a oferit peisaje și colțuri mai puțin vizitate în munții Ciucaș. Ultima zi a lunii octombrie ne-a condus pașii pe Muchia Nord-Estică a colțului Bălăceni, în munții Făgărașului.

Ultima tură în străinătate de anul trecut a avut loc în noiembrie, într-un minunat decor de toamnă și iarnă în munții Durmitor din Muntenegru. Venirea în forță a iernii peste Carpați (sau măcar ceea ce părea asta atunci…) ne-a adus și primele ture de alpinism ale acestui sezon de iarnă, pe Valea Colților în condiții mixte și pe padinile Pietrei Craiului.

În decembrie am revenit în munții Făgărașului, într-o tură spre vârful Șerbota și pentru iarna în Colțul Bălăceni. Am fost și în Bucegi, unde am urcat Hornul Coamei, o altă tură de alpinism clasic în Carpați și am încheiat anul așa cum l-am început, cu o tură de iarnă pe vârful Lespezi.

Desigur, multe alte isprăvi au rămas nemenționate în această scurtă retrospectiva a anului 2023 cu Back to Nature, căci a fost anul în care ne-am petrecut cea mai mare parte a timpului în natură, care, de altfel, ne-a adus și echilibrul necesar în suișurile și coborârile vieții.

Acum, că am întors o nouă filă, privim încrezători spre viitor și te așteptăm alături de noi în ture în Carpați și dincolo de ei, cu o echipă bine pregătită de profesioniști care sunt oricând alături de tine cu idei, sfaturi sau discuții cu și despre munte.

La mulți ani!

 

Pe Mytikas prin culoarul Louki, drumeție în Olimp

Săptămâna trecută am vizitat însoritul țărm al Eladei și am urcat vârful Mytikas din muntele Olimp, lăcaș al zeilor anticilor greci.

Ca și în precedenta incursiune prin aceste locuri,  de la care s-a scurs aproape un an, frumusețea pădurilor de pini, apa rece și limpedee a Enipeei și multicolorele plante mediteraneene au caracterizat prima zi petrecută pe Olimp. Norii de vară și-au făcut, în stil caracteristic, de cap pe crestele înalte, însă drumeții din firul văii au avut parte de o binevenită umbră, pe lângă răcoarea adusă de apropierea de apă.

De această dată am abordat vârful Mytikas, cel mai întalt vârf al Greciei și al treilea din peninsula balcanică, prin culoarul Louki, un culoar de abrupt ce aduce cu văile de abrupt ale Pietrei Craiului și este depășit prin cățărare ușoară (scrambling). Pe vârful de 2918m am admirat împrejurimile și jocul norilor ridicându-se din vale și, după vizitarea învecinatului vârf Skala, aflat de-a lungul potecii internaționale E4, pe care am urcat din vale, am luat sub bocanci poteca spre Portes, o frumoasă șa cu vedere spre vâcăldarea Kazania, și cabana din a doua seară.

Dacă vântul puternic și ceața deasă nu au dat nimănui ghes a pleca în căutarea apusului, la crăpat de ziuă am urcat pe vârful închinat Sfântului Ilie – Profitis Ilias – de unde am privit cum astrul zilei se înalță din Egee. În coborâre, Platoul Muzelor a lăsat loc pădurii de pini și, mai jos, de fagi și lauri, revenind în cele din urmă pe țărmul elen.

Drumeția noastră de trei zile pe muntele Olimp ne-a oferit ocazia de a cunoaște mai mult din acest munte fabulos. De altfel, în mai toate activitățile pe care le organizăm preferăm să petrecem cât mai mult timp în natură, pe munte, nefiind adepții bifatului unui vârf în goană. Am fost impresionați de organizarea turistică din Grecia, potecile fiind bine construite și întreținute, capabile să susțină fluxul foarte mare de turiști, și, bineînțeles, cabanele de munte bine gestionate de către cluburile proprietare.

Drumeția pe vârful Mytikas și Olimp din Grecia a fost organizată de ghizii noștri Andrei Badea și Ilinca Stoenică, lideri montani internaționali și membri ai Societății Ghizilor și Liderilor Montani. Este una dintre activitățile montane internaționale, pe care echipa noastră le organizează în afara României. În perioada următoare, vom vizita Alpii Iulieni și vârful Triglav, dar și Atlasul marocan.

Olimp, drumeție pe muntele zeilor

Săptămâna trecută am fost pe muntele Olimp din Grecia, într-o frumoasă drumeție de trei zile printr-un peisaj diferit de cel din Carpații de acasă, cu vegetație mediteraneeană, calcar din belșug, căldări glaciare și platouri la peste 2600 de metri.

Cel mai înalt munte din Grecia și lăcaș al zeilor vechilor eleni, muntele Olimp se află între Tesalia și Macedonia și este unul dintre cele mai proeminenți munți din întreaga Europă. Aflat în apropierea mării, de parcă zici că se ridică din ea, diferența de nivel până în vârful cel mai înalt, Mytikas, este de peste 2350 de metri. Deși muntele și vârfurile sale au fost loc de pelerinaj încă din Antichitate și Evul Mediu, cel mai înalt vârf a fost urcat abia în 1913, când Christos Kakkalos, un vânător de capre din Litochoro, a condus doi elvețieni pe Mytikas. Ulterior, Kakkalos a devenit oficial primul ghid de pe Olimp, până la moartea sa în 1976.

De la bun început ne-am propus să petrecem mai multe zile pe munte, nedorind doar să bifăm cel mai înalt vârf pe drumul cel mai scurt și rapid. Astfel, pornind din Litochoro, un cochet orășel așezat chiar la poalele muntelui, am străbătut în prima zi canionul Enipeea, un loc de o deosebită frumusețe. Poteca, admirabil concepută și îngrijită, se strecoară pe malurile râului, prin vegetație specific mediteraneeană, lăsând loc de priveliști spre stâncăriile defileului. Podurile care traversează apa sunt pitorești și frumos încadrate în peisaj, iar cascadele și bulboanele formate din loc în loc sunt de un farmec aparte. La sfârșitul zilei am ajuns la refugiul Spilios Agapitos, după un urcuș de aproape 2200 de metri. Refugiul – ar trebui să îi spunem cabană, pe limba noastră – este administrat de aceeași familie de peste 70 de ani și este un exemplu pentru cum ar trebui să arate turismul montan de cabană, fiind la un cu totul alt nivel decât cel pe care îl avem în Carpații românești.

A doua zi ne-am continuat urcușul spre zona superioară a muntelui Olimp, păstrând aceeași potecă internațională E4, atât de bine întreținută și marcată în teritoriu. Imediat după ieșirea din pădurea de pini, priveliștile se deschid și putem privi spre Platoul Muzelor, spre vârful Mytikas, culmile secundare și, bineînțeles, spre mare. La cei 2866 de metri ai vârfului Skala poteca de drumeție se oprește, continuarea spre Mytikas fiind de cățărare ușoară (scrambling), peste lespezi de calcar, cu o înclinație apropiată uneori de verticală. Terenul este unul familiar celor obișnuiți cu văile de abrupt ale Bucegilor și Pietrei Craiului, dar necesită atenție și un echipament adecvat, căci expunerea este considerabilă și posibilitatea de a disloca pietre este serioasă. Avem norocul de a fi singuri pe vârful Mytikas, cel mai înalt vârf al Olimpului, cu 2918 metri, și, preț de câteva clipe, ne bucurăm de întreaga frumusețe care ne înconjoară. Privirea zboară până departe, chiar dacă lumina nu este cea mai plăcută la acest moment al zilei. Iscălim caietul de vârf, întreținut cu regularitate de Federația Elenă de Alpinism și Cățărare (EOOA), și facem calea întoarsă spre Skala și apoi spre Platoul Muzelor și refugiul Giosos Apostolidis, unde vom petrece noaptea. Poteca se strecoară pe sub marile vârfuri ale muntelui, pe sub Mytikas și Stefani, și ajungem în final la cabană. La apus urcăm pe Toumba, 2801 metri, de unde avem o priveliște spectaculoasă spre fața nordică a vârfului Skolio, dar și spre mare, unde razele soarelui proiectează umbra în formă de piramidă a vârfului învecinat Profitis Ilias.

De dimineață, urmărim răsăritul de pe vârful închinat Sfântului Ilie, unde, la 2802 metri, Sfântul Dionisie a ridicat o capelă dedicată proorocului. La picioarele noastre se află Platoul Muzelor, unde caprele negre aleargă nestingherite, și avem bilete în primul rând la roșiaticul Stefani, mângâiat de primele raze ale zilei. Ne luăm la revedere de la gazde și traversăm Platoul spre creasta Laimos, o zonă îngustă și spectaculoasă, și vârful Skourta (2483 metri), de unde avem și ultima priveliște de ansamblu asupra celor mai înalte vârfuri din Olimp. În curând ne reîntâlnim cu pădurea de pini și, după câteva ceasuri, ajungem la șosea, unde drumeția noastră se încheie.

Au fost trei zile de drumeție prin locuri deosebite, atât ca peisaj, diferit de cel de acasă, cât și ca organizare, fiind impresionați de construcția potecilor de munte și cele două cabane la care am poposit. Modelul adoptat de greci este același ca și în țările cu tradiție în turismul montan, precum Franța, Italia, Austria, Slovacia și Slovenia, prin care cluburile montane, organizate în federații, administrează cabanele de munte. Același model a funcționat și în Carpații românești până în 1948, când, odată cu venirea comuniștilor la putere, totul s-a schimbat…

Drumeția noastră pe muntele Olimp din Grecia este doar una dintre primele activități pe care echipa noastră, cu competențe recunoscute pe plan internațional, le va organiza periodic în afara României. Iubim munții de acasă, dar ne dorim să cunoaștem o bucată cât mai mare din lumea asta frumoasă.