muntii fagarasului

Toamna în Colțul Balaceni

În urmă cu o săptămână am fost în munții Făgărașului, unde am urcat muchia nord-vestică din Colțul Balaceni, supranumit și Matterhorn-ul României.

Profitând de lumina dimineții adusă de ora de iarnă, am pornit dis-de-dimineață spre cabana Valea Sâmbetei – cabană de munte care este închisă în timpul săptămânii, de ce ar fi deschisă, doar nu există lume pe munte… – și vreo două ceasuri am ajuns la poalele Colțului Balaceni, prilej cu care ne-am înțolit cu tot ce găsirăm prin rucsacuri, căci vântul, care-aducea a iarnă, mușca bine din trupurile noastre încălzite de urcuș. Silueta Călimanilor apare la orizont, limpede ca într-o zi rece, pentru ochii celor ce știu s-o admire. Rând pe rând, căutând cea mai facilă cale de acces printre lespezile instabile de șist cristalin, suișul nostru merge mai departe, trecând de punctul final al tentativei trecute, în care câteva tunete hotărâte ne-au grăbit spre vale; la un moment dat, treburile devin verticale și cățărarea necesită mai multă atenție, fără a fi însă cu adevărat grea. Finalmente, ajungem pe vârful Colțului, aproape de cruce, și privim împrejur. Munte, cât vezi cu ochii! Ne strângem mânile-n mănuși, bucuroși de-o ascensiune frumoasă, și ne pregătim de calea-ntoarsă spre Țara Făgărașului, spre casă și spre alți munți.

O varintă mai facilă a traseului parcurs de Ionel Coman și Roland Welkens în 1967, muchia nord-vestică a Colțului Balaceni este, pe timp de vară, un traseu destul de ușor de cățărare (UIAA V), cu o priveliște spectaculoasă spre Valea Sâmbetei și bazinul Oltului. Traseul este însă foarte popular pe timp de iarnă, condiții în care el poate deveni un provocator traseu de alpinism, protecțiile fixe întâlnite fiind totodată puține și departe de a inspira încredere în condiții dificile.

Iarna pe vârful Negoiu

În urmă cu câteva zile am făcut o tură de alpinism clasic în munții Făgărașului, unde am urcat vârful Negoiu în condiții de iarna.

Având parte de o iarna încă săracă în zăpadă pentru această perioadă, ne-am schimbat din mers planurile – trebuia să fi ajuns pe creasta nordică a Pietrei Craiului – astfel încât destinația a devenit vârful Negoiu, al doilea vârf ca înălțime din Carpații românești, pe care mai urcasem la început de iarna în urmă cu câțiva ani.

Pe ninsoare ușoară, pornim de la Piscu Negru și, pe măsură ce urcam de-a lungul văii Călțunului, vremea devenea tot mai câinoasă. Înghețați, în plin whiteout, deschidem ușa refugiului Călțun și trec minute bune până ne reîncălzim. Seara avea să fie animată și caldă, căci refugiul s-a umplut de echipe, venite fie pentru parcurgerea unor linii în peretele nordic Călțun-Lespezi, fie pentru o tură de iarna pe vârful Negoiu. Refugiul, deși construit solid și bine izolat, are câteva defecte de construcție evidente mai ales atunci când este plin, condesul fiind o mare problemă; de asemenea, unele alegeri de design sunt de neînțeles, priciurile de sus fiind extrem de scunde.

Peste noapte, cerul s-a limpezit și o frumoasă lună plină inunda circul glaciar al Călțunului cu lumina sa argintie. Dimineața este fermecătoare. În razele aurii ale începutului de zi, pornim spre Portița Călțunului, unde silueta crestelor Negoiului ni se dezvăluie precum crenelurile unui castel medieval, picurate de lumină. Am coborât în fundul căldării și am urcat spre Strunga Doamnei. Urcarea, dar și reîntâlnirea cu razele soarelui odată ce am pășit în strungă, ne-au încălzit bine, și în scurt timp am făcut o scurtă pauză înainte de a urca spre Vârful Dintre Strungi pe una dintre muchiile sale vestice. Evitând cu grijă cornișele care punctau din loc în loc creasta, am ajuns pe vârful Negoiu la puțin timp după ce fusese vizitat de o echipă sosită dinspre nord. Zăbovim un sfert de ceas pe vârf, absorbiți de priveliștile parcă nesfârșite. Spre vest, privirea zboară până la Retezat, pe care îl vom vizita din nou în această iarnă, iar spre est până la Bucegi. Pentru a ne bucura de această superbă zi în Alpii Transilvaniei, alegem coborârea spre șaua Cleopatrei și traversarea spre Strunga Ciobanului, realizând practic un circuit prin căldările glaciare. Coborârea prin devălmășia de blocuri imense de sub șaua Cleopatrei este spectaculoasă, iar căldărușa de sub Custura Ciobanului, tapetată cu chiciură, pare încremenită de ger. Revenim în căldarea Laitei și doar crâmpeiul de câmpie și aburii formați deasupra Oltului trădează peisajul ce pare desprins din munți mai înalți decât Carpații. Norii se adună ușor de-a lungul căldării și peretelui Călțunului și, după ce înaintăm prin căldare spre Porțită, ne trezim din nou în whiteout-ul care anunță sfârșitul acestei minunate zile de iarnă petrecute pe și în jurul vârfului Negoiu.

Prima ascensiune documentată a vârfului Negoiu a fost realizată în 1750 și îi aparține căpitanului austriac Jacob Zultner. Considerat la începutul secolului trecut cel mai înalt vârf al României, Negoiul domină creasta munții Făgărașului și este unul dintre vârfurile înalte ale Carpaților care, în condiții de iarnă, poate pune probleme serioase în funcție de condițiile zăpezii.

Cu iarna abia la început pe munte, te așteptăm fie la una dintre activitățile programate, fie să ne contactezi cu propuneri de ture de alpinism, drumeție pe rachete de zăpadă sau orice idee năstrușnică îți aduce zapada!

Retrospectiva 2022

În curând vom întoarce ultima filă a anului și, așa cum v-am obișnuit, e momentul să facem retrospectiva lui 2022, o scurtă trecere în revistă a celor mai frumoase activități organizate de ghizii Back to Nature în acest an. În plan social, știm cu toții că 2022 a fost doar anul în care pandemia a devenit oficial un vis urât și care sperăm să rămână într-un trecut cât mai îndepărtat. În plan profesional, echipa noastră s-a lărgit cu încă un membru cu competențe recunoscute la nivel internațional. Ce nu s-a schimbat este angajamentul nostru față de cei care ne însoțesc pe munte: siguranță fără compromisuri, integritate și profesionalism.

Le mulțumim tuturor celor care ne-au oferit încrederea lor în acest an, atât turiștilor cu care am împărțit muntele, cât și colaboratorilor care au făcut ca activitatea noastră să fie la înălțime. Fără voi nu ar fi fost la fel!

Am petrecut multe zile alături de voi pe munții lui 2022 și a fost o provocare să facem selecția celor mai frumoase momente ale anului ce se încheie. Iată, în continuare, retrospectiva 2022 cu Back to Nature.

Gerar a început în munții Făgărașului, unde am urcat, pe viscol, vârful Lespezi, al cincilea vârf ca înălțime din Carpații românești. Tot în ianuarie am urcat și o porțiune a a crestei Pietrei Craiului, între vârful Turnu și vârful Ascuțit, și am organizat un curs de alpinism pentru începători.

În luna februarie am fost în Piatra Craiului, unde o parte din elevii cursului din luna precedentă au participat la un atelier de alpinism pentru avansați, condițiile întâlnite fiind propice pentru cățărare mixtă, dry tooling în teren de aventură și nivologie. Tot în Piatra Craiului, am urcat la Piscu Baciului, apoi am fost și în Bucegi, unde am urcat Valea Colților.

Mărțișorul ne-a trimis în căutarea primăverii pe Muchia Căprioarei, unul dintre cele mai frumoase trasee de cățărare din Postăvaru.

În aprilie am atins acoperișul Bulgariei, urcând vârful Musala din munții Rila de la poale, într-o singură zi, fix înainte de schimbarea vremii. Am parcurs creasta nordică a Pietrei Craiului, am fost în Creasta Morarului din Bucegi, într-o tură plină de zăpadă și peisaje, și am ajuns și în nordul țării, tocmai în munții Rodnei, pe Piciorul Moșului.

Primăvara a venit de-a binelea în mai, lună în care am văzut zăpada doar în munții Făgărașului, la atelierul de short-roping, și în Bucegi, la coborârea pe Valea Albă după urcarea Crestei Coștila-Gălbinele. Am fost în munții Măcinului, unde am organizat un curs de cățărare pentru începători și în munții Șureanu, într-o superbă drumeție la Fundătura Ponorului, unul dintre acele locuri de taină în care timpul și-a domolit cursul nestăvilit.

Luna lui cireșar, cu instabilitatea sa atmosferică, ne-a dat un pic planurile peste cap. După o tentativă în Colțul Bălăceni din munții Făgărașului, ne-am făcut de lucru în Piatra Craiului, unde am organizat un atelier de carpatism și am fost pe traseul Umerilor. Tot în iunie am fost și pe Acele Morarului și pe Muchia Panseluței din Postăvaru.

retrospectiva 2022 back to nature

În iulie am urcat Muchia Bondarului și Creasta Frumoasă și am fost pe Padina lui Călineț, toate în zona de basm care este abruptul vestic al Pietrei Craiului. Am fost încă o dată pe Acele Morarului și pe Creasta Coștila-Gălbinele din Bucegi și apoi am fost în Grecia, într-o frumoasă drumeție de trei zile pe muntele Olimp.

August a adus alte ture de carpatism în Piatra Craiului, pe Brâul Soarelui și prin Căldarea Ocolită. În munții Făgărașului, am parcus, în ambele sensuri, Creasta Vârtopel-Arpășel, iar în Bucegi am fost, pentru a treia oară în 2022, pe Acele Morarului, dar și în peretele Gălbinele, pe traseul Grotelor.

Prima lună de toamnă calendaristică a adus un front de aer rece, dându-ne peste cap planurile ce le aveam cu Creasta Fierăstrău din munții Făgărașului, însă, printre ploi, am reușit să urcăm Hornul N din Piatra Craiului. În Bucegi, am fost pe Valea Coștilei, pe vârful Picătura și pe traseul Coman din Umărul Gălbinele, iar pe final de septembrie am prins prima zăpadă pe Acele Morarului.

Luna culorilor, octombrie, ne-a dus pașii prin Piatra Craiului, pe Creasta Frumoasă și, în două rânduri, pe traseul Umerilor. Firește, nici Bucegii nu au fost uitați, urcând Hornul Coamei, unul dintre traseele de căpătâi ale bucegiștilor interbelici, și Valea Colților. Am fost și în Buila-Vânturarița, unde am urcat Creasta Fotoreporterului.

Ultimele ture de carpatism ale anului au avut loc în noiembrie, pe Valea Seacă dintre Clăi și Vâlcelul Portițelor din Bucegi și pe Padina lui Călineț din Piatra Craiului, unde am avut parte și de ceva zăpadă. Iarna, care părea a fi instalat confortabil în Carpați, ne-a plimbat pe Creasta Balaurului și pe traseul Umerilor.

Decembrie ne-a adus o altă tură de iarnă în Creasta Morarului, în care am combinat Brâul Acelor cu Râpa Mare și Acul Crucii, dar și o frumoasă tură de alpinism pe Hornul Coamei, pe care, în ciuda plăcilor de vânt din jur, l-am găsit într-o formă de zile mari. Apoi, iarna a cam plecat dintre noi, iar drumeția la vârful Suru din munții Făgărașului, ce-am vrut-o albă, a fost lipsită de zăpadă, dar îndulcită cu o spectaculoasă mare alpină.

Firește, în această retrospectiva a anului 2022 nu am menționat toate activitățile organizate de noi, iar pe unele le-am menționat doar în treacăt, căci au fost multe și toate frumoase. Nu am vorbit nici despre acele plimbări de odihnă și tratament sau, așa cum ne-am obișnuit să le numim, #guidesdayoff.

Pentru anul ce vine avem deja programate câteva activități de instruire și ture pe munte, atât interne, cât și externe. Pe lângă activitatea de ghid, ne vom implica și în activități culturale cu specific montan și în activități educaționale.

Întoarcem pagina și vă urăm tuturor un an nou așa cum vă doriți, atât pe munte, cât și la poalele lui. Nu uitați să puneți un strop de natură în tot ceea ce faceți și-o să fie bine.

La mulți ani!

retrospectiva 2022 ghid montan back to nature andrei badea