back to nature

Retrospectiva anului 2023

Chiar dacă pentru natură timpul nu înseamnă nimic, viețile noastre sunt profund legate de el și trecerea sa și iată că a venit momentul trecerii în revistă amintirilor anului trecut și să facem retrospectiva anului 2023. Fără pic de rușine, ne mândrim că și anul acesta am rămas fideli angajamentului nostru, acela de a-ți oferi întotdeauna cea mai bună experiență pe munte, în grupuri restrânse, și de a-ți oferi responsabilitate, integritate și profesionalism.

Îți mulțumim că ne-ai oferit încrederea ta și în acest an și că ai împărțit muntele cu noi, fie cei de acasă, Carpații, cât și cei de pe alte meleaguri. Echipa noastră – Andreea, Ilinca, Dan, Radu și Andrei – îți urează un an plin de bucurii, în care să ai parte de tot ce îți dorești de la viață. Nu uita că natura, în orice formă ți se prezintă, este leacul perfect pentru orice nod ce pare prea încâlcit.

În continuare vom aminti, pe scurt, câteva dintre cele mai frumoase momente petrecute pe munte alături de tine, în retrospectiva anului 2023 cu ghizii Back to Nature.

În ianuarie am început anul cu o urcare pe vârful Lespezi din munții Făgărașului, urmată de o urcare pe vârful Negoiu. Tot în luna lui gerar am urcat Muchia Țimbalului Mare din Piatra Craiului, o frumoasă tură de alpinism prin zone mai puțin umblate, apoi Radu și Andrei au organizat un curs de alpinism pentru începători.

Activitatea noastră a continuat în februarie cu ture în Piatra Craiului, cu evenimentul Winter Safety Day organizat în cadrul Societății Ghizilor și Liderilor Montani și un al doilea curs de alpinism pentru începători. La sfârșitul lunii am organizat prima tură dincolo de Carpați din 2023, Andreea și Andrei urcând pe vârful Musala din munții Rila, cel mai înalt vârf al Bulgariei.

Luna lui mărțișor ne-a adus bocancii prin Retezat, într-o tură organizată de Radu și Andrei pe cele mai înalte vârfuri ale acestui frumos colț al Carpaților. Am revenit în Retezat ca instructori pentru viitoarea generație de lideri montani internaționali, în cadrul unui modul de pregătire profesională organizat de SGLM. Am rămas, însă, fideli, munților dragi de acasă, și am organizat câteva frumoase ture de alpinism în Bucegi, precum Albișoara Crucii, Albișoara Gemenelor, Râpa Mică și Valea Colților. La final de lună am revenit pe acoperișul Bulgariei, urcând de această dată vârful Musala de-a lungul custurilor ce conturează marea sa căldare glaciară.

În aprilie vremea ne-a cam păcălit cu capriciile sale, condițiile din tura noastră pe Hornul N din Piatra Craiului fiind departe de cele ideale. Odată cu venirea primăverii în munții mai mici, am început și sezonul de cățărare pe stâncă, cu ture în Peretele Animalelor din Postăvaru și un curs de cățărare pentru începători în munții Măcinului, cu Radu și Andrei.

În mai am făcut una dintre cele mai frumoase ture de alpinism ale fostei ierni, urcând iarna pe Hornul Ascuns din Colțul Mălinului în niște condiții superbe de cățărare mixtă. Desigur, înainte de asta, am avut parte de ultimul viscol al sezonului trecut, în Piatra Craiului. Am continuat turele de cățărare, cu incursiuni în pereții Postăvarului, dar și în Cheile Turzii.

Iunie cel ploios ne-a plimbat pașii (cu tot cu doi căței minunați!) printr-unul dintre cele mai frumoase colțuri ale Carpaților, munții Cernei și Mehedinți, într-o tură de drumeție în care ploaia, deși prezentă, nu a putut schimba peisajele minunate pe care acei munți îi oferă. Am organizat un atelier de carpatism, special pentru cei care doresc să cunoască munții dincolo de potecile de drumeție.

Drumețiile pe alte meleaguri au continuat în iulie, cu o frumoasă tură în Olimpul grecilor, în care Ilinca și Andrei au urcat vârful Mytikas prin culoarul Louki. Câteva zile mai târziu am revenit pe Acele Morarului din munții Bucegi, una dintre cele mai frumoase ture pe care le organizăm anual în Carpați. Am continuat cu ture de cățărare în Bucegi și am încheiat luna cu două ture de carpatism prin aceleași locuri, prin Coștila și Bucșoiu.

Evenimentul lunii august a fost incursiunea în Alpii Iulieni, în care Andreea și Andrei au urcat vârful Triglav, într-o tură de patru zile pe munte și alte câteva petrecute prin spectaculoasa Slovenie. În Carpați am continuat cu ture pe Acele Morarului, pe creasta Vârtopel-Arpășel, parcursă în ambele sensuri, și pe Hornul Ascuns din Bucegi.

În septembrie am revenit în Umărul Gălbinele și am urcat traseul Roșculeț. Am continuat turele de cățărare cu Muchia Bondarului și Muchia dintre Țimbale din Piatra Craiului și cu Muchia Panseluței și Lupul cel Rău din Postăvaru. La finalul lunii am urcat Vârful Picătura din Bucegi, unul dintre puținele vârfuri ale Carpaților care nu pot fi atinse altfel decât prin cățărare.

Brumărel a fost o lună dedicată carpatismului, cu ture în Piatra Craiului (Brâul de Mijloc, Valea Podurilor, Umerii) și Bucegi (Hornul Coamei, Brâul Portiței), inclusiv un modul de dezvoltare profesională continuă pentru colegii din Societatea Ghizilor. Din categoria turelor inedite, Cetatea Gropșoarelor cu Radu și Andrei a oferit peisaje și colțuri mai puțin vizitate în munții Ciucaș. Ultima zi a lunii octombrie ne-a condus pașii pe Muchia Nord-Estică a colțului Bălăceni, în munții Făgărașului.

Ultima tură în străinătate de anul trecut a avut loc în noiembrie, într-un minunat decor de toamnă și iarnă în munții Durmitor din Muntenegru. Venirea în forță a iernii peste Carpați (sau măcar ceea ce părea asta atunci…) ne-a adus și primele ture de alpinism ale acestui sezon de iarnă, pe Valea Colților în condiții mixte și pe padinile Pietrei Craiului.

În decembrie am revenit în munții Făgărașului, într-o tură spre vârful Șerbota și pentru iarna în Colțul Bălăceni. Am fost și în Bucegi, unde am urcat Hornul Coamei, o altă tură de alpinism clasic în Carpați și am încheiat anul așa cum l-am început, cu o tură de iarnă pe vârful Lespezi.

Desigur, multe alte isprăvi au rămas nemenționate în această scurtă retrospectiva a anului 2023 cu Back to Nature, căci a fost anul în care ne-am petrecut cea mai mare parte a timpului în natură, care, de altfel, ne-a adus și echilibrul necesar în suișurile și coborârile vieții.

Acum, că am întors o nouă filă, privim încrezători spre viitor și te așteptăm alături de noi în ture în Carpați și dincolo de ei, cu o echipă bine pregătită de profesioniști care sunt oricând alături de tine cu idei, sfaturi sau discuții cu și despre munte.

La mulți ani!

 

Din nou pe Acele Morarului

Să pășesți pe Acele Morarului, cu zvelta lor siluetă vizibilă de la mare depărtare, este unul dintre traseele emblematice ale Bucegilor, dorite de orice iubitor de munte care visează să descopere lumea ascunsă dincolo de poteci.

În urmă cu câteva zile am fost din nou pe Acele Morarului, într-o frumoasă tură de carpatism și cățărare, pe urmele vechilor bucegiști, deopotrivă sași brașoveni sau regățeni, din urmă cu un secol.

Acul Mare, Degetul Roșu, Acul Crucii și Acul de Sus fascinează privitorul nu doar aflat în drum spre vârful Omu, peste platou, ci și aflat în spatele volanului, la Predeal sau prin Țara Bârsei. Cele patru creste – căci creste sunt – au fost asemuite cu mult mai cunoscutele Aiguilles din Chamonix și, peste ani, au devenit obiect de fascinație pentru iubitorii de munte. Încă de la primele parcurgeri documentate, de la Bucura Dumbravă și sașii brașoveni, și până în zilele noastre, Acele Morarului fascinează imaginația oricărui iubitor de munte din România și nu numai.

O tură pe care o organizăm în fiecare an de câteva ori, am parcurs Acele Morarului pentru prima oară în acest sezon în două echipe, alături de colegii de la Alpine-Challenge, reușind, în urma experienței cumulate a ghizilor noștri un tip foarte bun pentru o tură complexă, lungă și solicitantă fizic.

Dacă dorești să parcurgi Acele Morarului alături de echipa noastră, dă-ne de știre. Chiar dacă nu ai încă experiența necesară sau nu ești pregătit fizic, cu siguranță vor găsi rețeta potrivită pentru a-ți îndeplini visul cât mai curând!

Pe munte cu Back to Nature, retrospectiva 2020

Peste câteva ceasuri fila anului 2020 se va întoarce. E momentul să trecem în revistă cele mai importante activități ale echipei Back to Nature din acest tumultos an. Nu dorim a stărui asupra celor prea bine cunoscute de către toți dintre noi. Agitația pandemiei, incertitudinile legate de organizarea evenimentelor în natură și perioada de activitate fizică scăzută din prima parte a anului au avut un cuvânt greu de spus în activitatea noastră din acest an. Cu toate acestea, ne bucurăm să putem spune că am mers mai departe cu planurile începute anul trecut legate de dezvoltarea profesională a echipei noastre, atât din punct de vedere al prezentării, lansând un nou site, cât mai ales din punct de vedere al pregătirii pentru ceea ce ne place cel mai mult să facem: să vă însoțim pe munte, arătându-vă cele mai frumoase locuri și oferind sprijin și siguranță. Nu în ultimul rând, am fost alături de cei dragi, căci fără sprijinul lor nu am fi ajuns unde suntem astăzi.

În luna ianuarie ne-am dorit să urcăm vârful Lespezi din munții Făgărașului, însă apropierea unui front de furtună ne-a făcut să coborâm mai devreme decât plănuiam. În orice caz, a fost o tură frumoasă de drumeție de iarnă, în care am dezmorțit sărbătorile și ne-am bucurat de frumoasele peisaje ale Făgărașilor albi. În februarie am făcut o tură de două zile în munții Iezer-Păpușa, pe rachete de zăpadă, în care am parcurs creasta înaltă, pe o vreme frumoasă de iarnă. Am ajuns și în Piatra Craiului, parcurgând o scurtă porțiune a crestei nordice.

În lunile martie și aprilie, munții au fost în cărți și filme. Am citit și recitit cărți din literatura montană românească și universală și am văzut numeroase filme cu tematică montană și outdoor, gândindu-ne constant la ziua în care ne vom putea bucura din nou de natură.

Luna mai ne-a plimbat pașii prin zone mai puțin cunoscute din Piatra Craiului; zona inferioară a Văii Ciorânga și Tunelurile lui Tontsch și-au dezvăluit secretele în această plimbare aniversară Back to Nature pe care am gustat-o din plin, ca niște turiști proaspăt “eliberați”. În ultima zi de primăvară calendaristică am ajuns și în munții Bucegi, unde am prins cântecul de lebădă al iernii într-o tură de alpinism pe Valea Adâncă, din Moraru, un fel de mini-teambuilding pentru ghizii noștri.

Cireșar a adus reîntâlnirea cu stânca și revederea cu prietenii noștri de la Greuladeal.ro. Am mers în Cheile Râșnovului pentru un scurt atelier de cățărare pe stâncă și am parcurs traseul Creasta Generalului, un traseu ușor și frumos, numai bun pentru cei care doresc să experimenteze cățărarea pe stâncă în trasee cu mai multe lungimi de coardă. Tot în luna iunie am mers și în Piatra Craiului, într-o frumoasă tură de carpatism în care am urcat de la Castelul Crăiței până în Brâul de Mijloc, coborând, pe ploaie, pe celebrul traseu al lui Anghelide. Restul lunii a fost dedicat familiei, cu o importantă aniversare, dar și plăcerii învârtitului de pedale prin Subcarpații de Curbură, petrecând două zile minunate în șa.

Pe Acele Morarului am ajuns de două ori în 2020, ambele ieșiri fiind în luna iulie. Unul dintre traseele emblematice ale Bucegilor, parcurgerea Acelor Morarului este de fiecare dată o plăcere și-un profesor, deopotrivă. Revenim mereu cu drag în zonă și, după fiecare tură, învățăm lucruri noi care să ne ajute în viitoare ture pe care le vom organiza în acest minunat colț de munte. Nu am neglijat nici carpatismul, de altfel, una dintre activitățile preferate ale echipei Back to Nature, și am traversat muntele Coștila, cu urcare pe Valea Gălbinele și coborâre pe Valea Căldărilor, unde am și găsit ultimele tufe de rhododendron în floare.

Luna august, luna lui gustar, ne-a urcat pașii până în creasta munților Făgărașului, unde am parcurs unul dintre primele trasee de cățărare din Carpații românești – creasta Vârtopel-Arpășel, pe o vreme schimbătoare, cu nori spectaculoși, ceață și vânt. Nu am putut sta prea mult departe de Piatra Craiului, însă, și am parcurs Brâul de Mijloc de la sud la nord, cu urcare pe Padina Lăncii și coborâre pe traseul lui Deubel. Alte două zile s-au scurs în Bucegi, la drumeție și carpatism, urmând din nou pașii aceluiași Deubel, dar și pe Valea Morarului, Valea Colților și Firul Secundar al Gălbinelelor. Sfârșitul lunii a consumat una dintre cele mai frumoase ture Back to Nature din acest an, în care am parcurs o porțiune din Muchia dintre Țimbale, urcând direct din șaua Caprelor și coborând spre Valea Podurilor.

Primele zile ale lui răpciune ne-au găsit din nou la carpatism în Bucegi, pe Valea Mălinului și ramura nordică a Brâului Mare al Coștilei. Atât de mult ne-au plăcut locurile că, la scurt timp, am revenit pentru parcurgerea întregului brâu, din Valea Albă și până în Valea Priponului. Nu am stat departe nici de Piatra Craiului, unde am urcat traseul Umerilor. Tot în septembrie am reluat pregătirea pentru dobândirea calității de lider montan internațional, alături de colegii din Societatea Ghizilor și Liderilor Montani, asociație profesională afiliată internațional în cadrul UIMLA.

Octombrie s-a scurs, la început, pe verticala Cheilor Râșnovului, unde am parcurs pentru a doua oară din an Creasta Generalului…dar și pentru a treia! Am fost și în Piatra Craiului, pe Valea Podurilor și zona superioară a Muchiei dintre Țimbale, într-o tură de carpatism în care-am căutat toamna și-am găsit ploaia. Nu uităm însă că, pentru o scurtă perioadă, luna lui brumar a adus iz de iarnă în Carpați, motiv pentru care am făcut și prima ieșire de alpinism a toamnei, în nordul Bucșoiului Mic.

Traseul Umerilor Pietrei Craiului a fost punctul forte al lunii noiembrie, o tură frumoasă de cățarare și carpatism, pe urmele înaintașilor interbelici și pe un ger neașteptat. Ne-am dezghețat oasele apoi pe Vâlcelul Țiteica, în însoritul versant sudic al Caraimanului, alături de o gașcă aflată la primii pași în carpatism. Tot în noiembrie am fost și pe vârful Picătura din munții Bucegi, unde am schimbat vechile ancore de rapel, care nu mai prezentau siguranță, în cadrul unui proiect SGLM de reamenajare a traseelor clasice de carpatism și cățărare pe stâncă. Venirea iernii ne-a îndrumat spre Piatra Craiului, unde am urcat și coborât Vâlcelul cu Fereastră, o frumoasă (și rece!) tură de alpinism în teren mixt. Am încheiat toamna calendaristică în munții Făgărașului, într-o tură de trei zile în care am ajuns pe vârful Negoiu și am avut muntele doar pentru noi.

Mohorâtul început de undrea ne-a dus la Portița Caraimanului, frumoasa deschidere în stânca muntelui prahovean, revăzând locuri vizitate cu doar câteva săptămâni în urmă, schimbate însă de vântul rece al iernii. O altă tură de alpinism în condiții mixte a fost pe Padina Lăncii, în Piatra Craiului. Ultima plimbare a lunii decembrie și a anului a fost în nord, în munții Rodnei, alături de colegii și prietenii de la Outdoor the World; am urcat Piciorul Moșului, o frumoasă muchie alpină desprinsă din vârful Pietrosul, iar cu o seară înainte am participat la salvarea unui grup blocat în același traseu.

Echipa Back to Nature le mulțumește tuturor celor care ne-au susținut și ne susțin. Le mulțumim celor care ne-au însoțit pe munte în acest an și îi așteptăm în continuare să ni se alăture, fie în turele propuse de noi, fie în ture pe care ni le propuneți voi. Vă așteptăm și pe pagina noastră de facebook și pe grupul nostru, unde putem discuta oricând despre munte, despre educația montană și despre cultura muntelui.

În această restrospectivă a activității Back to Nature din 2020 nu-și au locul cifrele; nu dorim să știm câți kilometri am parcurs și câți metri am urcat. Ne mândrim că nu am făcut niciodată compromisuri în organizarea turelor și în siguranța celor pe care i-am însoțit pe munte și ne bucurăm a fi savurat din plin fiecare zi petrecută în natură. Pentru că, până la urmă, despre asta este Back to Nature.