Curs de alpinism pentru începători

În acest sfârșit de săptămână, echipa noastră a desfășurat un curs de alpinism pentru începători în valea Mălăiești din munții Bucegi.

În cadrul acestui curs de alpinism au fost atinse principalele aspecte teoretice și practice pe care cineva care face primii pași dincolo de drumeție pe timp de iarnă ar trebui să le cunoască pentru a putea gestiona o ascensiune clasică. Astfel, am discutat despre ce este alpinismul și cum este el practicat în Carpați, despre echipamentul de iarnă și despre formarea avalanșelor și factorii care influențează riscul producerii acestora, insistând pe metodele de prevenție încă din momentul planificării turei.

Activitățile practice din cadrul cursului pentru începători au inclus deplasarea pe pante de zăpadă utilizând colțarii și pioletul, nodurile de bază, construirea unei ancore în zapadă și manevrele de coardă pentru asigurarea unui partener sau coborârea în rapel. Bineînțeles, capitolul avalanșelor a fost abordat și în mod practic, identificarea straturilor de zapadă și căutarea victimelor îngropate fiind tematicile ultimei zile de curs.

Mi-a plăcut că s-a insistat pe felurile de oprire în piolet și exersarea de către toti participanții; nu mai practicasem traversarea unui pasaj folosind dinții din față ai colțarilor și pioletul.

Cei care au participat la acest curs de alpinism introductiv și cei care au acumulat o oarecare experiență în ascensiunile de iarnă sunt invitați la atelierul de alpinism pentru avansați pe care îl vom desfășura în luna februarie.

Retrospectiva anului 2021 – pe munte cu Back to Nature

Doar clipe și bătăi de gong ne despart de noul an și e momentul să privim în urmă pentru retrospectiva anului 2021 în activitatea Back to Nature din anul care astăzi se încheie. Față de anul precedent, 2021 a venit cu mai puține dușuri reci în privința stabilității societății în care trăim, însă a rămas un an plin de contraste. Ne-am dedicat total muntelui, ne-am mărit echipa și ne-am diversificat oferta de activități, cu drumeții și cursuri, pe lângă obișnuitele ture de carpatism, cățărare și alpinism. Pregătirea profesională a continuat pentru unii dintre colegii noștrii și, în curând, sperăm să ne putem mândri nu cu unul, ci cu doi lideri montani internaționali în echipa noastră! Pe de altă parte, pandemia și problemele sociale aduse de ea nu au dispărut și, nu de puține ori, am resimțit efectele ei în activitatea noastră. În orice caz, angajamentul care animă activitățile noastre a rămas același, oferind, de fiecare dată, o organizare fără compromisuri în ceea ce privește siguranța tuturor.

Le mulțumim tuturor colaboratorilor, partenerilor și, firește, turiștilor care au fost alături de noi și în acest an! Fără susținerea voastră, activitatea noastră nu ar fi fost la fel, iar pentru asta vă suntem deplin recunoscători.

În continuare vă prezentăm retrospectiva anului 2021, cu câteva dintre cele mai frumoase momente petrecute pe munte în anul care astăzi se încheie.

În ianuarie ne-am plimbat bocancii la început prin Piatra Craiului, urcând la vârful Turnu pe o vreme superbă, și apoi prin Bucegi, pe Vâlcelul Clăii Mici, finalizată cu un frumos apus suprins tocmai de pe vârful Grecului, unde am ajuns după abandonarea obiectivului inițial din motive de instabilitate a straturilor de zăpadă.

Luna lui făurar a adus o tură de alpinism în Piatra Craiului alături Ilinca Stoenică de la Munțomama, cel mai nou membru al echipei noastre, împreună cu care am fost într-o tură de patru zile de iarnă în munții Retezat. La sfârșit de lună am organizat, alături de Radu Hera de la Alpine Challenge, un atelier de alpinism pentru avansați, eveniment dedicat celor care au făcut deja primii pași pe munte iarna și doresc să intre în detaliu, punând accent pe luarea celor mai bune decizii și pe evaluarea riscurilor.

Martie, cu ale sale neobișnuit de mari zăpezi, ne-a oferit o frumoasă porție de alpinism-nautic în Piatra Craiului, pe Vâlcelul cu Fereastră, în care am înotat, fiecare cum a putut, până în vâlcelul vecin, coborând în final pe același traseu.

O mult așteptată revenire în creasta Pietrei Craiului pe timp de iarnă s-a consumat în aprilie, parcurgând porțiunea cuprinsă între vârful Turnu și vârful Ascuțit. Câteva săptămâni mai târziu am fost în munții Făgărașului, într-o tentativă de a urca muchia Șerbota spre vârful cu același nume.

Primăvara ne-a prins din urmă, iar primele zile ale lunii mai ne-au găsit pe pereții Postăvarului, unde am urcat Muchia Panseluței, un frumos traseu de cățărare pe stâncă. La sfârșitul lunii am organizat un scurt atelier de cățărare pe stâncă pentru începători, ocazie cu care cei care au dorit să descopere verticalele muntelui au avut un prim contact cu stânca și tehnicile necesare. În aceeași lună am fost și în Bucegi, unde iarna încă era prezentă, urcând Valea Morarului alături de prietenii de la Outdoor the World.

Ultima tură de alpinism a sezonului trecut a fost în Piatra Craiului, unde am urcat pe zăpadă Vâlcelul Caprelor, cu coborâre pe Valea Podurilor. La sfârșitul lunii am fost din nou în munții Retezat, o tură frumoasă de drumeție care ne-a adus nu numai peisaje frumoase, ci și o rară asortare a brândușelor de primăvară cu smârdarul verii.

În iulie am reluat activitatea de recondiționare a traseelor clasice din munții Bucegi și, alături de prietenul Eugen Horjea, am montat câteva ancore în Colțul Mălinului. Am revenit în Piatra Craiului într-o tură de inițiere în carpatism și am ajuns pentru prima dată în an pe Acele Morarului, o tură pe care o organizăm anual de cel puțin câteva ori. La sfârșitul lunii am fost în munții Făgărașului, într-o primă drumeție spre vârful Moldoveanu cu un grup de basarabeni.

Lacurile și peisajele alpine au fost tematica începutului de gustar, cu o drumeție în Parâng și încă o plimbare spre Moldoveanu. Tot în Alpii Trasilvaniei am urcat și Creasta Vârtopel-Arpășel, unul dintre cele mai vechi trasee de cățărare din Carpații românești, tură în care am avut parte de o lumină și peisaje incredibile. Am revenit pe Acele Morarului și, tot în august, am fost de câteva ori în Piatra Craiului, atât în ture de carpatism, cât și în ture de cățărare pe stâncă, urcând de două ori Creasta Frumoasă din Călineț.

Septembrie ne-a readus în Bucegi, unde am făcut o drumeție la vârful Omu cu coborâre pe Piciorul Pietrei Arse, dar și o tură de cățărare pe Hornul Ascuns, cu urcare pe o Vale a Țapului udă, imediat după ploaie. Am prins chiar și prima zăpadă a toamnei pe Creasta Vârtopelului din munții Făgărașului, într-una dintre cele mai fotogenice ture din retrospectiva anului trecut.

Luna octombrie a fost dedicată carpatismului, cu o tabără în munții Bucegi și cu parcurgerea integrală a Brâului de Mijloc din Piatra Craiului, în două zile, cu acces prin traseul Anghelide și, respectiv, prin Poiana Închisă și traseul Umerilor. Nu am lăsat nici cățararea deoparte, urcând vârful Picătura pe o ceață densă, străpunsă numai de portocaliul aprins al zadelor în miez de toamnă.

Brumar a adus prima tură de alpinism a sezonului, parcurgând Brâul Mare al Coștilei și Brâul de Sus în condiții de iarnă, dar și ultima tură de carpatism, urcând Padina Lăncii din Piatra Craiului.

Cu iarna bine instalată în decembrie, am urcat Creasta Balaurului din munții Bucegi, o tură frumoasă și lungă, cu vizibilitate până la mari depărtări, și am luat o nouă porție de alpinism-nautic pe Vâlcelul cu Fereastră din Piatra Craiului, o tură în care am fost martorii unui desărvârșit spectacol al mării de nori de peste Valea Bârsei.

Aici se încheie retrospectiva anului 2021 în activitatea Back to Nature, dar, într-un prea-evident clișeu, povestea merge mai departe. Stați aproape de natură, în bocaci sau în șaua bicicletei, în scurte plimbări prin pădure sau pe pereți de stâncă. N-o neglijați, învățăți-i regulile și bucurați-vă de clipele petrecute în mijlocul ei. Merită!

Creasta Balaurului la început de iarna

În urmă cu căteva zile am urcat Creasta Balaurului la început de iarna, o frumoasă tură de alpinism clasic în din munții Bucegi.

Creasta Balaurului sau Creasta Bucșoiului Mic se desprinde către est din vârful Bucșoiu Mare, regele indiscutabil al ținutului nordic al Bucegilor, și mărginește, la nord, Valea Morarului, fiind cumpăna apelor între Transilvania și vechiul regat. Porțiunea de interes turistic acoperă o diferență de nivel de aproximativ 450 de metri și străbate zone expuse, însă cu o dificultate tehnică mică, făcând, în condiții de vară, obiectul carpatismului (drumeție alpină). În condiții de iarnă, urcarea pe Creasta Balaurului este o tură de alpinism clasic de nivel redus (F, Facile), care necesită cunoștințele și echipamentul necesar de iarnă, precum și noțiuni de nivologie și evaluare a zăpezii, nefiind posibilă parcurgerea matematică a crestei. Alegerea traseului de coborâre este extrem de importantă, riscul de avalanșă fiind prezent pe toate variantele din apropiere.

După ninsorile recente care au căzut peste Bucegi, Creasta Balaurului a îmbrăcat haina de iarna. Pe versantul nordic, zăpada trecea uneori de 30cm și, mai sus de altitudinea de 2000 de metri, erau plăci de vânt în formare, ceea ce ne-a determinat, așa cum este și firesc, la modificarea traseului astfel încânt să fie evitate zonele problematice. În urcare, am trecut pe lângă cele două mari strungi ale crestei, Strunga Grohotișului și Strunga Portițelor, înainte de a privi prin impresionanta deschidere a Văii Bucșoiului, acum într-un decor impresionant. Ajunși în vârful Bucșoiu Mare, privirea zboară până departe spre munții Făgărașului, fiind vizibil chiar și acoperișul țării. Am coborât pe Drumul lui Deubel.

Fără a fi dificilă tehnic, Creasta Balaurului iarna este lungă, diferența de nivel acoperită fiind de aproximativ 1600 de metri și o distanță de 16km, la care se adaugă problemele legate de starea zăpezii.

În luna ianuarie organizăm un curs de alpinism pentru începători, dedicat celor care doresc să deprindă tehnicile și noțiunile minime necesare pentru a urca iarna pe munte.