cățărare

Ture de catarare pe stanca organizate de ghizii montani Back to Nature.

Curs de catarare în munții Macinului

Săptămâna trecută am desfășurat cursul de catarare din munții Macinului, ocazie cu care am petrecut trei zile în Dobrogea, cu teorie și multă practică pe granit.

Conceput în special pentru cei aflați la început de drum în cățărarea pe stâncă, cursul nostru din munții Măcinului a fost binevenit și pentru cei care au dorit să recapituleze și să corecteze tehnicile deprinse cu alte ocazii sau, pur și simplu, să se bucure de granitul dobrogean. Dintre acestea menționăm noțiunile generale despre cățărarea pe stâncă, istoria acesteia și echipamentul specific, terminologia și tehnicile de asigurare și, firește, coborârea în rapel.

Pe parcursul celor trei zile de curs de catarare am făcut și multă practică, granitul munților Macinului fiind mai mult decât atragător și, totodată, provocator, pentru cei obișnuiți cu alte roci. Amenajate atât în zone naturale, cât și în cariere dezafectate, traseele de cățărare din munții Macinului se pretează la toatele nivelurile, oferind totodată și un divers meniu pentru cățărători, cu trasee de față, muchie sau horn, trasee de aderență sau de forță și, în general, trasee cu totul inedite.

În continuare, îi încurajăm pe toți cei care sunt pasionați de catarare pe stâncă să își continue studiul și să fie la curent cu dezvoltarea acestei activități, atât ca aspecte teoretice, cât și practice. Celor interesați le oferim o gamă largă de ture de cățărare pe stâncă în România, atât de o singură lungime, cât și de mai multe lungimi, în ceea ce este adesea numit teren de aventură.

În căutarea primăverii pe Muchia Caprioarei

Cu iernile tot mai capricioase, transformate în alternanțe de ninsori, temperaturi ridicate, vânt foarte puternic și condiții neprietenoase, am deschis sezonul de cățărat și în această săptâmână am fost în Muchia Caprioarei, unul dintre cele mai populare trasee clasice din Postăvaru.

Tatonată pentru prima dată de către vânătorii de munte, Muchia Caprioarei este, la fel multe trasee de cățărare pe stâncă din versantul sudic al Muchiei Cheii, opera lui Viorel Nicolaescu, unul dintre cei mai respectați alpiniști ai perioadei comuniste din România. Ieșită de sub tipar anul trecut, biografia sa Între două lumi este o frumoasă privire în trecut spre atmosfera comunității alpine din acea perioadă, relațiile dintre cățărători și greutățile epocii.

Cu Bucegii înzăpeziți în spate, am plecat să căutăm primăvara și am salutat primele brândușe ce-și ițeau adormite creștetele în Poiana Inului. Poiana, pe care nu am mai vizitat-o de aproape un an, pare schimbată, pare mai curată și… proapăt arată, parcă pregătită de semănat. Vremea a fost caldă, reîntâlnirea cu stânca Muchia Caprioarei fiind o plăcere după care, de ce să nu recunoaștem, am tânjit în ultimele luni de iarnă plină de toane. Cu excepția unei lungimi unde gradul de dificultate tehnică ajunge la VI+/VII- UIAA, Muchia Caprioarei este un traseu accesibil și celor aflați la început de drum în cățărarea pe stâncă, care cunosc tehnicile de bază și au urmat măcar un curs de inițiere.

În perioada următoare, întrucât zăpada este încă prezentă pe munte, vom organiza atât ture de alpinism, dar și ture de cățărare pe stâncă și drumeție, în Carpați și în afara lor.

Retrospectiva anului 2021 – pe munte cu Back to Nature

Doar clipe și bătăi de gong ne despart de noul an și e momentul să privim în urmă pentru retrospectiva anului 2021 în activitatea Back to Nature din anul care astăzi se încheie. Față de anul precedent, 2021 a venit cu mai puține dușuri reci în privința stabilității societății în care trăim, însă a rămas un an plin de contraste. Ne-am dedicat total muntelui, ne-am mărit echipa și ne-am diversificat oferta de activități, cu drumeții și cursuri, pe lângă obișnuitele ture de carpatism, cățărare și alpinism. Pregătirea profesională a continuat pentru unii dintre colegii noștrii și, în curând, sperăm să ne putem mândri nu cu unul, ci cu doi lideri montani internaționali în echipa noastră! Pe de altă parte, pandemia și problemele sociale aduse de ea nu au dispărut și, nu de puține ori, am resimțit efectele ei în activitatea noastră. În orice caz, angajamentul care animă activitățile noastre a rămas același, oferind, de fiecare dată, o organizare fără compromisuri în ceea ce privește siguranța tuturor.

Le mulțumim tuturor colaboratorilor, partenerilor și, firește, turiștilor care au fost alături de noi și în acest an! Fără susținerea voastră, activitatea noastră nu ar fi fost la fel, iar pentru asta vă suntem deplin recunoscători.

În continuare vă prezentăm retrospectiva anului 2021, cu câteva dintre cele mai frumoase momente petrecute pe munte în anul care astăzi se încheie.

În ianuarie ne-am plimbat bocancii la început prin Piatra Craiului, urcând la vârful Turnu pe o vreme superbă, și apoi prin Bucegi, pe Vâlcelul Clăii Mici, finalizată cu un frumos apus suprins tocmai de pe vârful Grecului, unde am ajuns după abandonarea obiectivului inițial din motive de instabilitate a straturilor de zăpadă.

Luna lui făurar a adus o tură de alpinism în Piatra Craiului alături Ilinca Stoenică de la Munțomama, cel mai nou membru al echipei noastre, împreună cu care am fost într-o tură de patru zile de iarnă în munții Retezat. La sfârșit de lună am organizat, alături de Radu Hera de la Alpine Challenge, un atelier de alpinism pentru avansați, eveniment dedicat celor care au făcut deja primii pași pe munte iarna și doresc să intre în detaliu, punând accent pe luarea celor mai bune decizii și pe evaluarea riscurilor.

Martie, cu ale sale neobișnuit de mari zăpezi, ne-a oferit o frumoasă porție de alpinism-nautic în Piatra Craiului, pe Vâlcelul cu Fereastră, în care am înotat, fiecare cum a putut, până în vâlcelul vecin, coborând în final pe același traseu.

O mult așteptată revenire în creasta Pietrei Craiului pe timp de iarnă s-a consumat în aprilie, parcurgând porțiunea cuprinsă între vârful Turnu și vârful Ascuțit. Câteva săptămâni mai târziu am fost în munții Făgărașului, într-o tentativă de a urca muchia Șerbota spre vârful cu același nume.

Primăvara ne-a prins din urmă, iar primele zile ale lunii mai ne-au găsit pe pereții Postăvarului, unde am urcat Muchia Panseluței, un frumos traseu de cățărare pe stâncă. La sfârșitul lunii am organizat un scurt atelier de cățărare pe stâncă pentru începători, ocazie cu care cei care au dorit să descopere verticalele muntelui au avut un prim contact cu stânca și tehnicile necesare. În aceeași lună am fost și în Bucegi, unde iarna încă era prezentă, urcând Valea Morarului alături de prietenii de la Outdoor the World.

Ultima tură de alpinism a sezonului trecut a fost în Piatra Craiului, unde am urcat pe zăpadă Vâlcelul Caprelor, cu coborâre pe Valea Podurilor. La sfârșitul lunii am fost din nou în munții Retezat, o tură frumoasă de drumeție care ne-a adus nu numai peisaje frumoase, ci și o rară asortare a brândușelor de primăvară cu smârdarul verii.

În iulie am reluat activitatea de recondiționare a traseelor clasice din munții Bucegi și, alături de prietenul Eugen Horjea, am montat câteva ancore în Colțul Mălinului. Am revenit în Piatra Craiului într-o tură de inițiere în carpatism și am ajuns pentru prima dată în an pe Acele Morarului, o tură pe care o organizăm anual de cel puțin câteva ori. La sfârșitul lunii am fost în munții Făgărașului, într-o primă drumeție spre vârful Moldoveanu cu un grup de basarabeni.

Lacurile și peisajele alpine au fost tematica începutului de gustar, cu o drumeție în Parâng și încă o plimbare spre Moldoveanu. Tot în Alpii Trasilvaniei am urcat și Creasta Vârtopel-Arpășel, unul dintre cele mai vechi trasee de cățărare din Carpații românești, tură în care am avut parte de o lumină și peisaje incredibile. Am revenit pe Acele Morarului și, tot în august, am fost de câteva ori în Piatra Craiului, atât în ture de carpatism, cât și în ture de cățărare pe stâncă, urcând de două ori Creasta Frumoasă din Călineț.

Septembrie ne-a readus în Bucegi, unde am făcut o drumeție la vârful Omu cu coborâre pe Piciorul Pietrei Arse, dar și o tură de cățărare pe Hornul Ascuns, cu urcare pe o Vale a Țapului udă, imediat după ploaie. Am prins chiar și prima zăpadă a toamnei pe Creasta Vârtopelului din munții Făgărașului, într-una dintre cele mai fotogenice ture din retrospectiva anului trecut.

Luna octombrie a fost dedicată carpatismului, cu o tabără în munții Bucegi și cu parcurgerea integrală a Brâului de Mijloc din Piatra Craiului, în două zile, cu acces prin traseul Anghelide și, respectiv, prin Poiana Închisă și traseul Umerilor. Nu am lăsat nici cățararea deoparte, urcând vârful Picătura pe o ceață densă, străpunsă numai de portocaliul aprins al zadelor în miez de toamnă.

Brumar a adus prima tură de alpinism a sezonului, parcurgând Brâul Mare al Coștilei și Brâul de Sus în condiții de iarnă, dar și ultima tură de carpatism, urcând Padina Lăncii din Piatra Craiului.

Cu iarna bine instalată în decembrie, am urcat Creasta Balaurului din munții Bucegi, o tură frumoasă și lungă, cu vizibilitate până la mari depărtări, și am luat o nouă porție de alpinism-nautic pe Vâlcelul cu Fereastră din Piatra Craiului, o tură în care am fost martorii unui desărvârșit spectacol al mării de nori de peste Valea Bârsei.

Aici se încheie retrospectiva anului 2021 în activitatea Back to Nature, dar, într-un prea-evident clișeu, povestea merge mai departe. Stați aproape de natură, în bocaci sau în șaua bicicletei, în scurte plimbări prin pădure sau pe pereți de stâncă. N-o neglijați, învățăți-i regulile și bucurați-vă de clipele petrecute în mijlocul ei. Merită!